Lipsa de comunicare afectiva duce la tulburari emotionale

Tumultul zilelor pe care le traim aduce cu el si riscul ca uneori sa uitam a ne apleca cu atentie si a vedea cu adevarat nevoile emotionale ale copiilor. Uneori lipsa de timp suficient sau programul prea incarcat al parintilor dar si al copiilor si nu numai, au drept consecinta cresterea distantelor sufletesti si, daca in prima instanta nu intr-un mod vizibil, desigur mai apoi evident, pot merge pina la aparitia tulburarilor emotionale. Dupa 9 luni petrecute in siguranta in burta mamei copii au nevoie de incredere, de sustinere permanenta pentru ca acestia sa creasca sanatosi psihologic. A creste emotional echilibrat un copil, a comunica afectiv, merge mult mai departe, dincolo de vorbe reflectindu-se in distante sau apropieri sufletesti,a fi linga el cind are nevoie, a-l intelege, a-l sustine, a-l incuraja, a avea rabdare, a fi tolerant, a avea incredere in potentialul lui, a fi mingiiat, imbratisat,intr-un cuvint a fi vazut. Are nevoie de toate aceste lucruri
nu doar sporadic considerind ca este de la sineinteles ci permanent si,
mai ales, in clipele in care nu stie sau greseste, atunci cind deseori
exista tendinta de a-l corecta intr-un mod nesustinataor. Putem numi
aceste lucruri hrana emotionala. Asa cum zilnic exista nevoie de hrana
la fel exista nevoia de hrana emotionala. ORICE COPIL ARE NEVOIE DE
HRANA EMOTIONALA, DE COMUNICARE AFECTIVA, CARE SA Il AJUTE SA CRESCA
SANATOS , sa nu ramina blocat emotional manifestind comportamente
dezadaptative. Tulburarile emotionale sunt sursa multor astfel de
manifestari ce isi au sursa in insuficienta acestui «combustibil sau
hrana emotionala » sau mai rau, chiar in lipsa lui. Putem vedea asta in
lipsa bucuriei, elanului de viata, a neincrederii in sine, a imaginii
proaste de sine, a timiditatii, irascibilitatii, labilitatii emotionale,
lipsa unui somn linistit, a fricilor sau diferitelor somatizari si
multe altele .

Toate aceste lucruri isi au sursa in copilarie cind copii
nu sunt vazuti aflindu-se in spatele unei imagini de dinainte stabilite
a ceea ce trebuie sau cum trebuie sa arate copilul, imagine care nu
tine cont de ceea ce este el cu adevarat(sa nu uitam ca toti suntem
unici si fiecare copil in parte este unic- de aici comparatia cu altii
copii sau frati sterge ceea ce este el cu adevarat), in spatele unei
absente emotionale invelita in poleiala lipsei de timp, a regulilor sub
imperiul lui trebuie, a solicitarilor care nu tin cont de puterea,
dorinta si inclinatia lui sau a faptului ca pur si simplu avem in fata
noastra un micut ce nu are exerienta unui adult si care in loc de
incurajari primeste sanctiuni(verbale sau si mai grav fizice), critici,
etichetari, etc. Toate aceste lucruri nu fac decit sa il impinga in
refugiu in alta lume, minciuna, imagine de sine proasta, neincredere,
tristete, lipsa curajului, a optimismului. Un copil echilibrat,
dezvoltat armonios emotional, este deschis, implicat in diverse
activitati, are incredere in el. Nu ezitati sa va orientati catre
lucrurile bune, frumoase si sa spuneti ori de cite ori aveti ocazia fara
a va fi frica ca va deveni un rebel sau ca astfel lucrurile ar putea sa
ajunga pe un fagas gresit. Invatati-l sa ceara ajutor fara a se teme de
pedeapsa.

Blindetea, toleranta, respect, increderea, rabdarea,
incurajarea, stabilitatea, consecventa, perseverenta, prezenta atunci
cind este suparat sau are nevoie sunt doar citeva din ingredientele unei
dozei zilnice de hrana emotionala cu efecte benefice pe termen lung.