Răsfoiești arhiva pentru abuz Archives | Psihoo.

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii!

11/03/2014 în parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie de cuplu, psihologie sociala, psihoterapie, recomandat

sa_1394204582imagesDivortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?

Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu trebuie sa faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale conflictului in familie. Asa cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.

Divortul, un fenomen “la moda”
Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter etc. Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul.
Majoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort. Femeile par a fi dominate mai mult de procese de constiinta si de tulburari psiho-fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat intrarea intr-o noua relatie. Atat barbatii, cat si femeile care intra intr-un nou mariaj intampina mari
dificultati si daca nu gasesc persoana potrivita ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii.

Agresivitatea genereaza agresivitate

19/02/2014 în parenting, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1392805817indexEste absolut evident ca familia este unitatea de baza a societatii. In familie suntem socializati initial si legaturile cu membrii familiei se presupun a fi foarte puternice. Si totusi, statisticile releva un fenomen de-a dreptul ingrijorator: in unele tari, violenta in familie atinge, dupa unii autori, cote de pana la 10-20%.

Si mai alarmant este “drumul” violentei in familie: agresivitatea creeaza agresivitate, se raspandeste ca un flagel ce afecteaza toti membrii familiei.

Un adult care a fost victima abuzului parental in copilarie tinde sa-si abuzeze propriul copil / partener sau sa fie victima abuzului in cuplu. Copilul abuzat tinde sa-si agreseze atat fratii, cat si parintii. S-a constatat ca abuzarea partenerului de cuplu se asociaza cu faptul de a fi crescut intr-un mediu familial violent. Exista de asemenea o legatura intre violenta indreptata impotriva copiilor si factori precum: izolarea, conflictul marital, faptul de a fi fost victima abuzului in copilarie. Eforturile de a iesi din acest ciclu al violentei includ incercari de a proteja victima, de a-l ameninta pe cel care comite abuzul si de a crea un climat familial normal.

Citește și restul acestei intrări →

Regula puşcăriei: Să spui tot, să suferi tot

04/11/2013 în dezvoltare personala

sa_1383558035dorin liviu bitfoi asa sa nascut omul nou editura compania anii 50

„Ajutor, mă omoară!“ E o zi festivă de 1 Mai când un deţinut sparge geamul celulei de tortură a închisorii de la Târgu Ocna şi strigă din toate pute­rile spre stadionul din apropiere. Ca la un semn, ceilalţi deţinuţi se pornesc să strige şi ei, cu forţa disperării, de la toate ferestrele închisorii. Pe stadion se află mii de oameni, locuitori ai oraşului şi din împrejurimi, care sunt acum foarte tulburaţi. Strigătul ca din agonie al deţinuţilor îi impresionează şi îi nelinişteşte. Oare ce s-a putut întâmpla atât de grav?

Într-una din zilele aceluiaşi an, 1951, deţinutul Dumitru Bacu e scos din închisoarea Aiud şi transportat la Cluj, de unde, împreună cu alţi trei deţinuţi – doi studenţi şi un muncitor –, păziţi de doi ofiţeri de Securitate şi de un sergent de gardă, sunt urcaţi în maşină şi duşi la gară pentru a prinde acceleratul de 11 noaptea spre Bucureşti. Pe drum, lui Bacu i se pare că vecinii săi încătuşaţi au „chipuri stranii“. A trecut prin multe închi­sori, dar n-a mai văzut niciodată astfel de condamnaţi. „Peste paloarea comună a tuturor deţinuţilor, o slăbiciune fizică rară. Iar peste chipurile descărnate, o umbră de groază, o teroare permanentă“, ce vine parcă dintr-o altă lume – propriile constatări îl cutremură. Târziu în noapte, studentul cu care e legat de aceeaşi cătuşă adoarme frânt de oboseală cu capul pe umă­rul lui. Fără să ştie prea bine de ce, Bacu e cuprins de o subită teroare. Îşi mişcă umărul pentru a-l trezi. Capul studentului, scăldat în razele lunii, pare cel al unui mort, al unuia ce şi-a aflat sfârşitul „surprins de o teroare hidoasă ale cărei urme au rămas să-l însoţească şi în lumea de dincolo, ca o mărturie“.

Citește și restul acestei intrări →

Lipsa de comunicare afectiva duce la tulburari emotionale

04/10/2013 în psihiatrie, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Tumultul zilelor pe care le traim aduce cu el si riscul ca uneori sa uitam a ne apleca cu atentie si a vedea cu adevarat nevoile emotionale ale copiilor. Uneori lipsa de timp suficient sau programul prea incarcat al parintilor dar si al copiilor si nu numai, au drept consecinta cresterea distantelor sufletesti si, daca in prima instanta nu intr-un mod vizibil, desigur mai apoi evident, pot merge pina la aparitia tulburarilor emotionale. Dupa 9 luni petrecute in siguranta in burta mamei copii au nevoie de incredere, de sustinere permanenta pentru ca acestia sa creasca sanatosi psihologic. A creste emotional echilibrat un copil, a comunica afectiv, merge mult mai departe, dincolo de vorbe reflectindu-se in distante sau apropieri sufletesti,a fi linga el cind are nevoie, a-l intelege, a-l sustine, a-l incuraja, a avea rabdare, a fi tolerant, a avea incredere in potentialul lui, a fi mingiiat, imbratisat,intr-un cuvint a fi vazut. Citește și restul acestei intrări →

Analiza personajelor principale din filmul “După dealuri”, regizat de Cristian Mungiu

02/10/2013 în film, film psihologic, psihiatrie, psihologie

dupa dealuri cristian mungiu analiza psihologica personajeFilmul “Dupa dealuri” de Cristian Mungiu vorbește despre dragoste, despre vină, despre răspundere socială, despre indiferență, despre supersiții și credință, despre libertatea de a alege și despre cât de relativă devine această libertate când nu are în spate o educație, iar religia este interpretată literal fără asimilarea valorilor ei profunde. Filmul nu reconstituie ce s-a întâmplat în realitate, ci analizează modificarea de percepție, modificare în urma căreia putem considera că cel de lângă noi este incapabil să ia decizii pentru el însuși și de aceea ne considerăm liberi să hotărâm pentru el. Deasemenea, filmul ne îndeamnă să conștientizăm că tolerând credințele iraționale ale celor din jur și lipsa lor de valori, facem un rău prin pasivitate.

Alina, este personajul în jurul căruia se țese întreaga dramă a filmului. Ea, este o fată de 24 de ani, al cărei scenariu de viață conține o traumă cumulativă și un atașament dezorganizat. Copilăria traumatizantă, a copilului abandonat și crescut la orfelinat, îi dă o anume fragilitate sufletească. Citește și restul acestei intrări →

Sari la bara de unelte