Răsfoiești arhiva pentru atasament Archives | Psihoo.

Copilul – adevarata tragedie a divortului

07/03/2014 în parenting, psiholog, psihologia copilului, recomandat

sa_1394106412imagesSa divortam sau sa nu divortam? Aceasta este o intrebare importanta pe care si-o pun cei care constata ca relatia lor maritala a esuat. Nu cu prea multi ani in urma divortul era dezaprobat, fiind condamnat din motive morale si religioase, iar cei casatoriti, dar nefericiti, ramaneau impreuna de dragul copiilor.

Insa in ultimii ani normele lumii s-au schimbat radical. In prezent divortul este acceptat pe scara larga. Totusi, in ciuda acceptarii divortului multi parinti, judecatori, sociologi etc. isi exprima ingrijorarea in legatura cu consecintele daunatoare pe care le are divortul asupra copiilor.

In prezent se fac auzite mai multe voci care lanseaza avertismente. Tot mai multe dovezi arata ca divortul poate avea efect devastator asupra copilului. Parintii sunt indemnati sa se gandeasca la consecintele pe care le are divortul asupra lor insisi si asupra copiilor lor. Statisticile releva faptul ca “intre doua treimi si trei sferturi dintre familiile care divorteaza ar trebui sa se gandeasca mai mult si mai bine daca ceea ce fac este cel mai bun
lucru”.

Studii sociologice arata ca: “in cazul copiilor ai caror parinti au divortat, exista riscul de a avea dificultati afective majore, de a abandona scoala, de a suferi depresii, de a divorta la randul lor si de a intra in randurile celor ce nu muncesc ci sunt abonati la ajutor social”.

Citește și restul acestei intrări →

Anxietatea la copii

03/03/2014 în la psiholog, parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1393530020images1La copii studiul psihopatologic al tulburarilor afective este foarte dificil din cauza labilitatii afective ce caracterizeaza copilaria si pentru ca inca nu pot exprima suficient, prin limbaj, trairile sale. In plus unele tulburari afective intalnite la adult pot fi interpretate altfel la copil, ele pot fi inscrise in aria normalului.

In copilarie, anxietatea se manifesta de cele mai multe ori atat de intens, incat domina intreaga personalitate.

Copii anxiosi se recunosc prin faptul ca le e frica pe intuneric sau intr-o incapere prea luminata.

In prima copilarie, caracteristice pentru starea de anxietate sunt intensitatea, variabilitatea, durata scurta si superficialitatea.

In a doua copilarie se urmareste labilitatea afectiva, capacitatea de stapanire a emotiilor, sociailizarea, capacitatea de a realiza comunicarea afectiva.

In a treia copilarie atitudinile afective fata de diverse situatii din ambianta, succesele in procesul instructiv educatic.

Reactiile de frica la copii sunt considerate normale pana la un punct, atunci cand sunt motivate rational si adecvate situatiei. Copilul resimte frica foarte difuz datorita lipsei de experienta. In aceste cazuri frica se apropie mai mult de anxietate.

Citește și restul acestei intrări →

Tulburare prin anxietate de separare

01/03/2014 în psihiatrie, psiholog, psihologia copilului, psihologie, recomandat

sa_1393575113Stresul_si_anxietatea_roCriterii de diagnostic DSM-IV

 A. Anxietate nepotivita si excesiva din punct de vedere al dezvoltarii, il legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, dovedita de  trei (sau mai multe) din urmatoarele:

(1). Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;

(2). Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;

(3). Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex. ca se va rataci sau ca va fi rapit);

(4). Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;

Citește și restul acestei intrări →

Home alone

24/10/2013 în la psiholog, psihologia copilului, psihoterapie

copii abandonati parinti strainatateSepararea copiilor de către unul sau de ambii părinți plecați la muncă în străinătate pentru o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercursiuni asupra personalității. Durata absenței poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi specifice ale copilului. În mediul școlar principalele probleme identificate se referă la modul de relaționare cu colegii și la modul de îndeplinire a sarcinilor școlare. Citește și restul acestei intrări →

de AnnaRi

Ce simţi atunci când te ating?

21/10/2013 în dezvoltare personala, psihologie, psihologie de cuplu

Aşa cum respiraţia este în legătură cu viaţa, atingerea este cel mai convingător mod prin care doi oameni îşi pot transmite informaţii emoţionale. Cea mai concretă introducere a noastră în această lume a fost prin atingerea mâinilor, iar atingerea rămâne cea mai de încredere conexiune dintre oameni. Voi crede modul în care mă atingi înainte de a crede cuvintele pe care le rosteşti.  Relaţiile intime încep şi se sfârşesc datorită modului în care oamenii trăiesc atingerea. Citește și restul acestei intrări →

Lipsa de comunicare afectiva duce la tulburari emotionale

04/10/2013 în psihiatrie, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Tumultul zilelor pe care le traim aduce cu el si riscul ca uneori sa uitam a ne apleca cu atentie si a vedea cu adevarat nevoile emotionale ale copiilor. Uneori lipsa de timp suficient sau programul prea incarcat al parintilor dar si al copiilor si nu numai, au drept consecinta cresterea distantelor sufletesti si, daca in prima instanta nu intr-un mod vizibil, desigur mai apoi evident, pot merge pina la aparitia tulburarilor emotionale. Dupa 9 luni petrecute in siguranta in burta mamei copii au nevoie de incredere, de sustinere permanenta pentru ca acestia sa creasca sanatosi psihologic. A creste emotional echilibrat un copil, a comunica afectiv, merge mult mai departe, dincolo de vorbe reflectindu-se in distante sau apropieri sufletesti,a fi linga el cind are nevoie, a-l intelege, a-l sustine, a-l incuraja, a avea rabdare, a fi tolerant, a avea incredere in potentialul lui, a fi mingiiat, imbratisat,intr-un cuvint a fi vazut. Citește și restul acestei intrări →

Analiza personajelor principale din filmul “După dealuri”, regizat de Cristian Mungiu

02/10/2013 în film, film psihologic, psihiatrie, psihologie

dupa dealuri cristian mungiu analiza psihologica personajeFilmul “Dupa dealuri” de Cristian Mungiu vorbește despre dragoste, despre vină, despre răspundere socială, despre indiferență, despre supersiții și credință, despre libertatea de a alege și despre cât de relativă devine această libertate când nu are în spate o educație, iar religia este interpretată literal fără asimilarea valorilor ei profunde. Filmul nu reconstituie ce s-a întâmplat în realitate, ci analizează modificarea de percepție, modificare în urma căreia putem considera că cel de lângă noi este incapabil să ia decizii pentru el însuși și de aceea ne considerăm liberi să hotărâm pentru el. Deasemenea, filmul ne îndeamnă să conștientizăm că tolerând credințele iraționale ale celor din jur și lipsa lor de valori, facem un rău prin pasivitate.

Alina, este personajul în jurul căruia se țese întreaga dramă a filmului. Ea, este o fată de 24 de ani, al cărei scenariu de viață conține o traumă cumulativă și un atașament dezorganizat. Copilăria traumatizantă, a copilului abandonat și crescut la orfelinat, îi dă o anume fragilitate sufletească. Citește și restul acestei intrări →

Sari la bara de unelte