Răsfoiești arhiva pentru emotii puternice copil Archives | Psihoo.

Reactia alergica

13/03/2014 în psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1394711031reactia alergicaA fost odata o mama profund ingrijorata care nu mai stia ce sa faca pentru rezolvarea problemelor legate de singurul copil pe care-l avea. Ceea ce o speria pe mama era reactia alergica a copilului. La ce?… nu stia cu siguranta. In ultima vreme insa mama si-a dedicat mult timp pentru a afla cauza bolii de la mai multi medici alergologi, care din nefericire nu au putut sa puna un diagnostic clar. Intr-un final, medicii au considerat ca aceasta alergie avea la baza o cauza nervoasa. Asa ca intr-o buna zi, dupa mai multe nopti nedormite, mama a sosit in cabinetul de psihoterapie. Dupa evaluarea initiala, ambii parinti si copilul au agreat sa dedice mai multe sesiuni de terapie de cuplu si familie pentru solutionarea problemei alergiei.

Pe masura ce am ajuns sa ne cunoastem mai bine, parintii au mentionat ca le sunt intr-un fel recunoscatori bunicilor materni care au grija de copil atat timp cat ei sunt ocupati cu munca (in ultima vreme din ce in ce mai des) dar pe de alta parte simt ca acestia sunt cateodata prea implicati si creaza reguli prea diferite de ale lor. Astfel rolurile in familie pareau sa fie destul de difuze si asta genera tot mai adesea frustrari, ce in ultima vreme au inceput sa afecteze si relatia lor de cuplu. Nesiguranta si suspiciunile reciproce au inceput sa genereze tensiuni intre cei doi parinti care au inceput sa aibe si mai putin timp pentru cel mic (desi l-au dus in mod constant la medic).

Citește și restul acestei intrări →

Lasa-l pe copil sa fie si trist…

01/11/2013 în psihologia copilului

Cand spun asta nu ma refer la indiferenta parintelui fata de copil in momentele lui triste, ci pentru a-l invata pe copil sa accepte si sa faca fata in mod constructiv daca sufera o pierdere, astfel incat sa nu-si nege sentimentele si sa nu fie coplesit de ele.

Cand se intampla ceva trist, fie ca e vorba de moartea unui animal drag sau de un prieten care pleaca departe, lasa-ti copilul sa dea frau liber
sentimentelor. Nu-l grabi, indemnandu-l sa-si inabuse tristetea. Nu incerca imediat sa-l inveselesti, recunoaste-i sentimentele, vorbeste despre ele, fii
pur si simplu alaturi de el. Citește și restul acestei intrări →

Home alone

24/10/2013 în la psiholog, psihologia copilului, psihoterapie

copii abandonati parinti strainatateSepararea copiilor de către unul sau de ambii părinți plecați la muncă în străinătate pentru o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercursiuni asupra personalității. Durata absenței poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi specifice ale copilului. În mediul școlar principalele probleme identificate se referă la modul de relaționare cu colegii și la modul de îndeplinire a sarcinilor școlare. Citește și restul acestei intrări →

Lipsa de comunicare afectiva duce la tulburari emotionale

04/10/2013 în psihiatrie, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Tumultul zilelor pe care le traim aduce cu el si riscul ca uneori sa uitam a ne apleca cu atentie si a vedea cu adevarat nevoile emotionale ale copiilor. Uneori lipsa de timp suficient sau programul prea incarcat al parintilor dar si al copiilor si nu numai, au drept consecinta cresterea distantelor sufletesti si, daca in prima instanta nu intr-un mod vizibil, desigur mai apoi evident, pot merge pina la aparitia tulburarilor emotionale. Dupa 9 luni petrecute in siguranta in burta mamei copii au nevoie de incredere, de sustinere permanenta pentru ca acestia sa creasca sanatosi psihologic. A creste emotional echilibrat un copil, a comunica afectiv, merge mult mai departe, dincolo de vorbe reflectindu-se in distante sau apropieri sufletesti,a fi linga el cind are nevoie, a-l intelege, a-l sustine, a-l incuraja, a avea rabdare, a fi tolerant, a avea incredere in potentialul lui, a fi mingiiat, imbratisat,intr-un cuvint a fi vazut. Citește și restul acestei intrări →

Reprezinta sentimentele contradictorii o anomalie?

02/10/2013 în dezvoltare personala, psihologia copilului, psihologie

agresivitate copii dezvoltare emotionala copilDe-a lungul vietii, fiecare persoana experimenteaza stari de furie si frica, de tristete si bucurie, de pofta si dispret, de lacomie si vinovatie etc. Unii oameni au fost educati ca sentimentele negative (ura, dispret, invidie etc.) sunt sentimente “rele” si, astfel, inacceptabile.

Copiii pot manifesta sentimente contradictorii fata de parinti, de profesori, de cei care, in general, au o autoritate asupra lor. Nu rare sunt situatiile in care copilul sa simta lucruri contradictorii vizavi de o persoana cu care intra in contact. Pot exista momente in care un copil sa-si aprecieze enorm profesorul, dar uneori sa-l dispretuiasca. Sau sa-l admire mult pe fratele lui, dar in acelasi timp sa-l urasca. Sau sa-si doreasca sa mearga intr-o excursie cu colegii de la scoala, dar in acelasi timp sa vrea sa ramana acasa. Astfel de stari sunt traduse prin termenul de ambivalenta. Citește și restul acestei intrări →

Ce facem cu sentimentele turbulente ale copiilor?

13/08/2013 în dezvoltare personala, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie

psihologia copilului, copil obraznic, copil rauO situatie dificila pentru parinti poate fi aceea in care ei se confrunta cu sentimentele turbulente ale copiilor lor. Modul in care parintii gestioneaza aceasta dificultate are legatura cu propria lor copilarie, cu felul in care proprii parinti raspundeau si dirijau aceste sentimente considerate parazite sau intruse.

In fata unor astfel de trairi sufletesti percepute straine familiei, exista mai multe tipuri de reactii ale parintelui:

  1. 1. Negare: “Nici macar tu nu crezi cu adevarat ce spui; doar stii ca iti iubesti surioara
  2. Suprimare: “Daca mai folosesti inca o data expresia “te urasc!”, iei o bataie cum n-ai mai vazut! Un copil cuminte nu simte asa ceva.” Citește și restul acestei intrări →
Sari la bara de unelte