Psihoo

Lipsa energiei in fata dificultatilor, capacitate redusa de raspuns in situatiile tensionate, incapacitatea de a face fata unei multitudini de situatii, teama nejustificata, cresterea batailor inimii, cresterea cantitatii de adrenalina, frica, transpiratie rece, stare de stress, reactii la nivelul corpului, durere in stomac, nod in gat, teama de necunoscut, anxietate, pierderea controlului… atac de panica.

Sunt cuvinte ce le regasim usor, cu care de multe ori suntem familiarizati dar in dialogul interior propriu nu dorim sa le intalnim si pe care de cele mai multe ori nu le recunoastem din teama de ce se gaseste dincolo de aceste cuvinte.

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente probleme de ordin psihic, afectând aproximativ 16% din populaţie. Anxietatea poate lua forma mai multor tulburări, simptomul comun al acestora fiind teama, îngrijorarea, frica excesivă si stresul.

Aceste reactii sunt un complex de reactii involuntare, raspunsuri fiziologice normale ale organismului care ne ajuta sa depasim un pericol prin activarea sistemului neurovegetativ simpatic. Acesta stare de stres are ca efect producerea de catre glandele suprarenale a unor cantitati crescute de hormoni, in principal adrenalina.

Cresterea cantitatii de adrenalina din organism rezulta intr-un metabolism crescut al proteinelor, grasimilor si carbohidratilor spre a produce mai rapid energia necesara corpului si a face fata situatiei de pericol (a lupta cu acesta sau a fugi din fata lui). In acelasi timp creste tonusul muscular si ritmul batailor inimii, respiratia se amplifica si devine mai rapida. Celelalte functii ale organismului (digestia, defecatia, diureza) scad in intensitate sau se opresc in aceste momente (in cealalata extrema se afla senzatia iminenata de a folosi toaleta). Organismul este astfel procupat sa aiba mai mult sange in creier, muschi, plamani spre a avea resurse de a infrunta pericolul asa cum se poate vedea in urmatoarea imagine:

In fata acestor pericole, organismul se mobilizeaza pentru a putea supravietui. In cazul atacurilor de panica totul se produce intens si rapid fara un anume motiv sau scop.

Clasificarea anxietatii:

Agorafobia – teama de spatii deschise, de a intra in magazine, de multimi si locuri publice, sau teama de a calatori singur cu trenul, autobuzul sau avionul. De cele mai multe ori se creeaza un mecanism de evitare a acestor locuri sau situatii in care apare senzatia ca scaparea poate fi dificila, jenanta sau ajutorul nu este accesibil in eventualitatea unui atac de panica.

Panica fara agorafobie – se caracterizeaza prin atacuri de panica recurente, inopinante, in legatura cu care exista o preocupare persistenta.

Agorafobie fara istoric de panica – se caracterizeaza prin prezenta agorafobiei si a simptomelor similare panicii, fara un istoric de atacuri de panica inopinante.

Fobia specifica – se caracterizeaza printr-o anxietate semnificativa, provocata de un obiect sau o situatie care in general este considerata neamenintatoare, ducand adesea la dorinta de a evita situatia sau obiectul care induce teama.

Fobia sociala – se caracterizeaza printr-o anxietate semnificativa provocata de expunerea la anumite tipuri de situatii sociale sau de performanta, ducand adesea la comportamente de evitare.

Tulburarea compulsiv-obsesiva – se caracterizeaza prin obsesii sau compulsii ce servesc la diminuarea anxietatii.

Stresul posttraumatic – se caracterizeaza prin reevocarea unui eveniment traumatic extern, acompaniat de simptome de excitatie crescuta cat si evitarea stimulilor asociati cu trauma.

Stresul acut – se caracterizeaza prin simptome similare celor ale stresului posttraumatic ce apar imediat, ca urmare a unui eveniment traumatic extern.

Anxietatea generalizata – se caracterizeaza prin cel putin 6 luni de anxietate si preocupare excesiva si persistenta.

Tulburarea anxioasa datorata unei conditii medicale generale – se caracterizeaza prin simptome proeminente de anxietate, considerate a fi in consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale.

Tulburarea anxioasa indusa de o substanta – se caracterizeaza prin simptome proeminente de anxietate considerate a fi consecinta directa a unui drog sau medicament toxic.

Anxietatea de separare – apare de regula in copilarie si se manifesta printr-o asteptare anxioasa si neliniste cu privire la viitor, teama ca ar putea surveni un accident sau eveniment care ar duce la pierderea celor dragi.

Starile de anxietate se manifesta sub forma de atacuri de panica.

Atacurile de panica – episoade neasteptate de frica si anxietate care determina simptome prin care se numara: cresterea ritmului cardiac, ingreunarea respiratiei cat si senzatia pierderii controlului gandurilor. In aceste situatii, de cele mai multe ori, se solicita asistenta medicala de urgenta sau prezenta unei persoane investita cu incredere.

Potrivit unor estimari, 30% dintre adulti traiesc cel putin un atac de panica pe parcursul vietii. Atacurile de panica incep de cele mai multe ori brusc pe fondul unui stimul extern anxiogen sau a ruminatiilor mentale, atingand punctul de maxima intensitate in 10 minute. Atacurile de panica pot aparea oricand in timpul starii de veghe sau de somn si o mare parte dintre pacienti spun ca atacurile de panica i-au trezit in timpul noptii. Totusi atacurile de panica au la baza frici legate de pierderea controlului, de necunoscut cat si frica irationala de moarte asociata de cele mai multe ori cu teama iminentei unui infarct sau accident vascular cerebral.

Desi atacurile de panica sunt relativ asemanatoare intre ele, acestea pot avea loc in urmatoarele trei tipuri de situatii, potrivit Asociatiei Americane a Tulburarilor de Anxietate:

• Neasteptate – un atac de panica ce are loc fara avertisment si fara motiv aparent.

• Situationale – un atac de panica ce apare intr-un set anume de circumstante. De exemplu, persoana manifesta simptomele cand se afla intr-o multime de oameni.

• Predispuse situational – situatii in care persoana manifesta atacurile de panica si alte in care nu se intampla acest lucru.

In general atacul de panica apare in momenutul unui eveniment foarte stresant, in care nu reusim sa gestionam tocmai bine situatia. De multe ori acel eveniment este asociat cu atacul de panica.

Ulterior starile resimtite pe parcursul evenimentului respectiv sunt asociate cu aceea experienta in care s-au consumat stari de panica, frustrare sau senzatia de blocare a mintii in care imaginatia joaca un rol foarte important prin crearea unor expectante cu finalitate negativa a acelor evenimente.

Pentru a scurtcircuita aceste stari si a stabili o relatie de calitate cu cei din jur si chiar cu noi insine este foarte important sa fim deschisi si sa dorim sa mentinem starea de claritate din interior. Aceasta duce implicit la mentinerea gandurilor anxioase cat mai departe de mintea noastra.

Atunci cand ne confruntam cu aspecte ale anxietatii este dezirabil sa mentinem increderea in sine prin constientizarea atat a calitatilor cat si a limitelor proprii.

Recunoasterea anxietatii

Primul pas in cresterea increderii in sine il constitutie recunoasterea situatiilor carora le sunt asociate stari de anxietate cat si a sentimentelor de nesiguranta in ceea ce priveste capacitatea de a evita durerea fizica sau psihologica.

Mecanismele defensive

Mecanismele defensive sunt metode prin care evitam sau incercam sa reducem anxietatea fara sa face fata de fapt situatiei care o produce. De exemplu, teama de a vorbi in public este in mod fals redusa prin evitarea acestor situatii, evitatam sa comunicam liber chiar si cu noi insine.

Primul lucru pe care va trebui sa-l constientizam este faptul ca orice mecanism de evitare nu va face altceva decat sa intareasca simptomul, sa afecteze incetul cu incetul stima de sine ceea ce va duce in final la aparitia altor reactii fobice.

Deoarece comportamentele defensive creeaza falsa senzatie ca reduc anxietatea, vor deveni prin repetare obisnuinte puternice, extrem de rezistente la schimbare. Constientizarea mecanismelor defensive pe care le utilizam este un pas important in sporirea stimei fata de sine si in perfectionarea modului in care comunicam.

Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive sunt:

• Evitarea situatiei ce produce anxietate sau a stimulului anxiogen.

• Reprimarea sentimentelor impiedica constientizarea adevaratelor motive ale anxietatii si fricii.
• Proiectia este un mecanism defensiv ce consta in transferarea sursei de anxietate de la individ la mediu.

• Regresia – De cele mai multe ori recurgem la un comportament care asigura satisfacerea unor nevoi de nivel inferior atunci cand ne confruntam cu o situatie care provoaca anxietate.

• Rationalizarea – Utilizam rationalizarea ca mecanism defensiv, ne inventam de cele mai multe ori scuze pentru a explica frustrarile.

Procesul de schimbare

Dupa ce trecem prin aceste etape si recunoastem situatiile si starile care ne provoaca anxietate, pasul imediat urmator este cel de limitare a folosirii acestor comportamente. In general acest lucru sporeste anxietatea. In aceasta situatie vom utiliza comportamentele compensatorii folosite temporar.

Ceea ce ne ajuta in aceste stari este intotdeauna constientizarea starilor si schimbarea perceptiei asupra acestora. Aceste noi orizonturi conduc la descoperirea unor perspective ce genereaza comportamente ce sporesc sentimentul de adecvare.

In confruntarea cu anxietatea si cu comportamentele defensive este important sa avem certitudinea ca anxietatea este doar o chestiune ce tine de o dezorganizare a mintii iar in momentul in care ne organizam viata, ne organizam stilul in care actionam si modul in care percepem anumite evenimente din viata noastra; atunci increderea in sine creste si vom da o cu totul alta valoare evenimentelor.

Puteti apela la specialistii Platformei de Consiliere psihologica si Psihoterapie Online „Echilibrul Tau” pentru a rezolva anxietatea si atacurile de panica.

Acum ai ocazia să spui “adio” atacurilor de panică, anxietății și depresiei care până acum nu te-au lăsat să te bucuri din plin de viață!

Informatii: http://echilibrultau.ro/ https://www.facebook.com/EchilibruTau

Psiholog: Maria Coman

Psiholog clinician: Tony Rafailă