Locuind intr-un corp de femeie – mandrie sau rusine?

27/05/2014 în la psiholog, psiholog, psihologie, psihoterapie, recomandat

femeie femeia perfecta

Cum ar trebui sa arate o femeie?

În societatea în care trăim, standardele pentru corpurile și comportamentele acceptabile la o femeie sunt încă foarte clar stabilite și aceste standarde ne influențează foarte profund modul de viață. Mulți dintre noi aproape că nu mai putem deosebi între ceea ce femeile sunt și ceea ce cultura cere unei femei să fie.

Idealul de femeie valorizat și susținut ca fiind normalitatea în zilele noastre este femeia tânără, slabă, dar cu forme apetisante, curată, cu picioare și brațe fără păr, sexuală în mod adecvat. Altceva, precum a fi mare, grasă, păroasă, la menstruație, neadecvată sexual, bătrână, ridată, este devalorizat și devalorizant.

Bărbați și femei sunt în acord cu aceste mesaje culturale despre cum ar trebui să arate o femeie, iar fetele și femeile fac eforturi deosebite să se încadreze în standarde.

Ca fete și femei, ne simțim bine și suntem mândre atunci când corespundem idealului valorizat, însă ce se întâmplă când avem ceva mai multe kilograme sau mai multe riduri? Ce se întâmplă când ne considerăm prea slabe, prea înalte sau prea scunde ? Și ce se întâmplă când vrem să rămânem în trupuri de fetițe, încercând cu disperare să împiedicăm instalarea feminității – dezvoltarea sânilor și chiar apariția menstruației?

O “femeie perfecta”, o femeie fericita?

Câte dintre noi își pot suporta corpul, așa cum este, părul în exces de pe picioare, perioada de menstruație, sprâncenele slab conturate și diferite între ele sau părul albit? Și câte dintre noi ne alarmăm cu privire la imperfecțiunile corpurilor noastre, ne gândim să ne implantăm silicon în sâni, ne gândim la peeling și lifting facial, ne epilăm picioarele, ne vopsim părul, facem exerciții fizice, suntem într-o continuă dietă de slăbire sau de îngrășare și încă multe altele?

Câte dintre noi pot să susțină privirile critice ale celor din jur și ale noastre înșine pentru că suntem în afara perfecțiunii dorite și cât de rușinate suntem de „imperfecțiunile” noastre?

Și cât mai suntem, în aceste condiții, ființe umane, valoroase pentru că suntem, și cât ne percepem de fapt doar obiecte, după caz, perfecte sau imperfecte?

Continuăm să tindem către idealul dorit crezând că viața bună ne așteaptă când îl vom atinge sau încercăm chiar acum să ne imaginăm un scenariu de viață pentru noi, așa cum suntem, încercând să dezvoltăm un tipar de reglare de sine prin muncă, odihnă, alimentație, mișcare și hrănire emoțională?

În mod ironic, acest sistem creat de noi, oamenii, femei și bărbați deopotrivă, menține nemulțumirile femeilor față de corpurile lor, dar și ale femeilor și bărbaților față de corpurile „imperfecte” ale femeilor. Ochii noștri prea rar suportă ceea ce considerăm că este „imperfect” și vocile noastre prea adesea se fac auzite în moduri critice cu privire la cum arătăm sau cum arată femeile.

Privind din această perspectivă, credința unei tinere femei că nu se va mărita, că nu va fi iubită și că va rămâne singură pentru că este „imperfectă” poate deveni realitatea ei concretă și femeile au toate motivele să considere că vina este exclusiv a lor atunci când încercările de a fi perfecte eșuează.

Din păcate, prea frecvent, ura și rușinea este în legătură nu doar cu modul în care ne arată corpurile, ci și cu incapacitatea noastră de a opri procesul firesc al dezvoltării corpului, de maturizare și îmbătrânire.

Cel mai trist este că fiind „femeia perfectă”, așa cum cer standardele, nu înseamnă că semnăm vreun contract cu fericirea, ci dimpotrivă, putem să trăim suferința în cele mai nebănuite moduri.

Sa reconsideram standardele culturale despre cum ar trebui sa arate o femeie

De aceea vă invit acum, pe voi, femei și bărbați deopotrivă, să reconsiderăm aceste standarde, să încercăm să fim măcar un pic mai toleranți cu noi înșine și cu femeile din jurul nostru și să încercăm să oferim sprijin și acceptare femeilor pentru felul în care ele sunt și arată și se ne acordăm astfel, mai multe drepturi la fericire.

Vă invit să transmitem fetelor și femeilor din jurul nostru, mesajul că trupurile ne sunt valoroase deoarece ființe umane locuiesc aceste trupuri, că femeile sunt binevenite în orice formă, că ele sunt valoroase cu sau fără pretextul „perfecțiunii” sau al „frumuseții”.

Vă invit să le spunem că este normal să aibă pofte, că este firesc să mai câștige sau să mai piardă în greutate, că este firesc  să fie mai scunde sau mai înalte, că nu numai trupul reprezintă tot ceea ce poate fi iubit, că mai sunt și alte căi de conexiune, iar alți oameni se îndreaptă către acele părți pentru conexiune.

Dacă aveți nevoie de ajutor, mă puteți contacta. Într-un cadru terapeutic ce oferă securitate și confidențialitate, permiteți-mi să vă însoțesc în ceea ce numesc o călătorie de împăcare cu  corpul și cu voi înșivă.

Bibliografie – Lee, R. & Wheeler, G. (2014). Psihologia Rușinii, cap. 9 – Fodor, I. O femeie și Corpul său. Ciclurile Mândriei și ale Rușinii. București: Editura Gestalt Books.

Lasă un răspuns

Trebuie să fiţi conectat(ă) pentru a publica un comentariu.

Sari la bara de unelte