Mass-media, cainele de paza al democratiei

19/03/2014 în psihologie, psihologie sociala, recomandat

sa_1395059767imagesIn sensul clasic al teoriei democratiei, mass-media este menita sa difuzeze si sa raspandeasca informatii despre problemele publice si politice, sa informeze corect si la timp cetatenii, care, la randul lor, vor influenta procesul decizional la nivelul societatii.  In general, standardele normative de factura democratica sunt cele care impun modul de functionare a mass-media. Mass-media are un rol important in:

– supravegherea evenimentelor cotidiene care pot influenta existenta
cetatenilor, dar si formarea unor false evenimente pentru sporirea
audientei;

– identificarea principalelor probleme socio-politice;
– crearea unei platforme de dezbatere, pentru realizarea unei piete
libere a ideilor, pentru exprimarea purtatorului de cuvant, a liderilor
de opinie, mai ales ca pentru minoritati si grupurile marginalizate de
multe ori accesul la mijloacele de comunicare este extrem de dificil;
– transmiterea diverselor elemente ale discursului politic;
– analiza activitatii oficialitatilor, a institutiilor si a altor agentii
publice, pentru a le face raspunzatoare pentru actele lor;
– stimularea activismului cetatenesc, pentru depasirea apatiei in
comportament si pentru a impiedica intelegerea superficiala a proceselor
politice, pe baza unor prejudecati ce functioneaza pe criterii
emotionale sau simpliste;
– autonomia editoriala, ce se opune tentativelor de a vexa libertatea presei;
– respectul fata de public;
Un alt motiv major pentru instutionalizarea mass-media, pentru
transformarea acesteia dintr-o putere civica – expresie largita a
libertatii individuale de exprimare, intr-o putere idiologica este chiar
aparitia formelor democratiei de masa.
Democratizarea si noile functii demografice detinute de cetatenii, cat si extinderea influentei
electoratului in ansamblul sau ca urmare a extinderii dreptului la vot,
alegerea prin vot direct a reprezentantilor publici, alegerile in
general ca forma de exprimare a vointei politice au facut ca sfera
politica sa fie dependenta de accesibilitate in randul unor mase extinse
de alegatori, permitand simultan delegarea atributii asupra presei.
Conceptia
liberala despre democratie apartinand lui Madison si urmasilor lui, cu
predelectie evidenta pentru democratie directa, se face vinovata de
intarirea rolului mass-media in procesul electoral, unde relevante ajung
sa fie opiniile celorlalti, a majoritatii castigatoare.
Termenul de dictatura a majoritatii si presiunea constanta a opiniilor de grup
personale sunt expresii ale procesului despre care vorbim. In aceasta
conceptie, daca nu esti cu tabara invingatoare, nu participi la viata
decizionala a comunitatii.
Referire constanta la opinia publica si
utilizarea autoritatii acesteia au devenit la randul lor moduri de
modelare a proceselor decizionale, reprezentantii celor alesi stau sub
dictatura si sub amenintarea modificarii structurilor electorale care
i-au adus la putere. Astfel, democratizarea politicii a sporit si
puterea mijloacelor de informare. Opinia publica si castigarea aderentei
acesteia devine sigura ratiune de a fi a politicului, unde mass-media,
ca unic instrument de comunicare rapid, eficient si permisiv, ajunge sa
fie un factor determinant si autosuficient. Mijloacele de informare au
datoria sa organizeze si sa mobilizeze opinia publica in favoarea
democratiei.
Prin judecatile de valoare pe care le emite, prin
interpretarea faptelor si punerea lor in anumite contexte, prin
desemnarea stirilor cu valoare negativa intr-o anumita directie
idiologica, mass-media induce stereotipuri electorale si prejudecati
sociale greu de depasit prin alte mijloace informationale in acele
societati in care standardele mass-media moduleaza existenta publica a
membrilor respectivelor societati, politicul nici nu poate decat sa
urmeze linia trasa de mijloacele de informare.
In Europa de astazi
survin schimbari profunde, adesea greu de sesizat. Proiectele nationale
sunt revizuite pentru a se asigura o minima uniformizare europeana. Oare
a cata data in istorie se remodeleaza peisajul geopolitic al acestui
continent? Oare cati dintre noi inteleg de ce a fost ales acest drum si
unde va duce el? Fostul secretar de stat american Henry Kissinger
aprecia „crearea unei Europe unite ca unul dintre evenimentele cele mai
revolutionare ale epocii noastre“, iar fostul premier britanic Margaret
Thatcher atentiona ca „un superstat democratic european are, intr-o
maniera generala, consecinte enorme pentru restul lumii“.
Importanta
mass-media astazi este imensa. Niciodata in cursul istoriei umanitatii,
presa nu a avut un impact atat de mare asupra vietii si comportamentului
nostru. In scurta sa istorie, media de masa nu si-a propus, cel putin
in mod deschis si constient asumat, sa masifice populatia. Istoria insa
ne dovedeste ca au contribuit la fasonarea nationalismelor, la
generalizarea regulii unei convietuiri civilizate si, de curand, la
acceptarea de catre opinia publica a procesului de mondializare.
Se
spune adesea ca presa este a patra putere in stat, dupa cea executiva,
legislativa si juridica. Dar, privind cu atentie, in mai toate tarile
lumii aceasta a patra putere „a saltat“ pe locul al doilea – dupa cea
executiva – drept forta redutabila de sustinere a actualelor guvernari.
Presa si Guvernul, Guvernul si Presa – constituie cel mai adesea un
cuplu infernal. Nu de putine ori, guvernul acuza presa ca nu prezinta
corect realitatea. Adesea este cinstit cand afirma aceasta, pentru ca
nici el nu o mai intelege, dar sa o mai si controleze. Tot mai frecvent
se face apel la presa, cerandu-i-se sa nu uite de interesul national sau
international (vezi de exemplu lupta antiterorista sau, mai bine spus,
razboiul antiterorist), sa fie corecta din punct de vedere politic si sa
se autocenzureze. Adica sa dezinformeze…
Cenzura, produsul tipic
al lipsei de comunicare, este cel mai bun mijloc de a uita. Si deci de a
nu mai pune intrebari. Iar forma cea mai periculoasa de dezinformare –
chipul actual al minciunii – se ascunde in spatele mastii contestatare,
reprezentata prin pseudointelectuali, cei care se pretind sau primesc
rolul de avangarda a gandirii creatoare a lumii noi. Asadar, rolul
presei de a crea emulatie a disparut.
„Cainele de paza al
democratiei“ trebuie sa-si puna singur – este adevarat, adesea contra
cost – lesa de gat. Dupa primul razboi mondial, Europa si-a pierdut
rolul de lider in lume, in beneficiul Statelor Unite si al Uniunii
Sovietice. In al doilea razboi mondial, proiectele pentru realizarea
unei Noi Ordini in Europa incercau sa justifice ideologia nazista.
Mussolini declara ca „Europa va fi capabila din nou sa guverneze
civilizatia mondiala, daca va putea face dovada unitatii politice“, iar
Goebbels avertiza: „Nici o natiune europeana nu va putea sa se opuna
procesului general de organizare“.
Economia a inlocuit astazi
politicul care, dupa a doua conflagratie mondiala, luase locul religiei.
In sistemul actual, stapanii si regizorii unor roluri date presei sunt
fara chip. Astfel, instanta de decizie si de corectie nu se expune. Procesul de dominare se doreste a fi invizibil, lipsit de istorie.
Henry
Kissinger remarca faptul ca jurnalistii moderni si conducatorii
politici au tendinta de a se concentra asupra „crizelor de moment“,
pentru ca sunt produsul unui sistem de educatie care nu pune accent pe
istorie. Kissinger considera ca „studiul istoriei si al religiei –
disciplinele cele mai pertinente pentru a forma oameni apti sa guverneze
– este neglijat“.
Propaganda este pentru democratii ceea ce
violenta este pentru dictaturi, considera Noam Chomsky. Mass-media sunt
astazi un camp de lupta intre informare, pe de o parte, si manipulare si
propaganda, pe de alta parte. Domneste confuzia. Nu de putine ori voit.
Si astfel apare liberul arbitru,
guvernatul, derutat, dar nu indiferent, care, in locul unei surse
„independente“ de informare, pe care nu o intelege, dar o suspecteaza de
obedienta de natura financiara, prefera sa se recunoasca dependent de
ceea ce crede el insusi. Bine sau rau.
Iar, daca Henry Kissinger
deplangea neglijarea istoriei si a religiei de catre guvernanti si
jurnalisti, guvernatii fac tot mai des apel la aceste discipline, spre
disperarea celor dintai si spre bucuria noastra.

Lasă un răspuns

Trebuie să fiţi conectat(ă) pentru a publica un comentariu.

Sari la bara de unelte