-
Coaching Cognitiv Comportamental pentru Dezvoltare Personala si Profesionala a postat o actualizare în grupul
Coaching Cognitiv Comportamental pentru Dezvoltare Personala si Profesionala Acum 12 ani, 9 luni Poate Coaching-ul cognitiv comportamental sa imbunatateasca starea de bine a echipei?
Coaching-ul cognitiv comportamental (CBC), in mod traditional, a fost folosit intr-un cadru unu la unu, unde a inregistrat efecte foarte bune, cum ar fi de exemplu, starea de bine si dezvoltarea abilitatilor de atingere a scopurilor. Dupa cum stiti, coaching-ul cognitiv comportamental (Neenan & Palmer, 2001) este derivat din bine-cunoscutele practici si principii ale Teoriei Cognitiv Comportamentale (Beck, 1976, 2005; Ellis, 1962).
Cercetarile in coaching-ul cognitiv comportamental arata faptul ca acesta este foarte eficient pentru o serie de probleme cum ar fi: dezvoltarea abilitatilor de atingere a scopurilor, starea de bine si speranta, reducerea stresului si a depresiei precum si combaterea perfectionismului (Grant, Curtayne & Burton, 2009; Gyllensten et al., 2010).Intrebarea care se pune este: in context organizational ar fi mai eficienta o abordare la nivel individual sau de echipa, pentru a creste starea de bine (well-being)?
Unele studii arata faptul ca coaching-ul unei echipe are un efect indirect asupra proceselor comportamentale datorita angajamentului la obiectivul echipei (team goal) (Rousseau et al., 2013). Pe de alta parte, construirea unei solutii centrata pe modelul coaching-ului cognitiv comportamental al echipei, in care un coach poate oferi metode structurate pentru a crea un proces de rezolvare al problemelor in cadrul grupului, (focalizarea pe atingerea obiectivelor facilitata prin intelegerea relatiilor cauzale care exista intre ganduri, sentimente, comportamente sau mediu) ar putea fi de ajutor pentru starea de bine a echipei.
Voi ce parere aveti? Aveti dovezi contradictorii acestei directii?
Citind lista outcome-urilor in privinta carora coaching-ul cognitiv comportamental este eficient in cadru „unu la unu”, am observat ca multe dintre acestea sunt similare cu outcome-urile specifice terapiei cognitiv-comportamentale. De multe ori, dezvoltarea abilitatilor de atingere a scopurilor, reducerea distresului, depresiei si perfectionismului sau cresterea sperantei si starii de bine sunt formulate ca obiective terapeutice. Mi se pare ca asta ridica inca o data un semn de intrebare in privinta similaritatilor si diferentelor dintre coaching si terapie. Voi cum vedeti aceasta paralela?