Importanta mamei in procesul de dezvoltare al copilului

Unul dintre misterele cele mai pline de sens si mai splendide ale naturii este relatia mama – prunc. Prima traire si experienta a nou-nascutului este
cea a corporalitatii prin intermediul senzatiilor si trebuintelor primare: foamea, nevoia de somn si odihna, nevoia de a fi atins si tinut, de a fi in siguranta. Practic aceste trairi nu pot fi decat a posteriori judecate, evaluate, denumite, o data ce eul constituit incearca sa diferentieze ceva din lumea initiala unitara mama – copil, respectiv psihismul copilului inclus total in cel matern.

Daca
aceste nevoi fundamentale de siguranta si supravietuire nu sunt
satisfacute suficient, rezultatul este anxietatea, trairea afectiva a
vietii ca un loc nesigur.

Regasim aici conceptul
anxietatii primare, vehiculat de psihanaliza, si argumentarea de tip
ericksonian a ciclurilor dezvoltarii cu treceri peste anumite sarcini
specifice. Ulterior, in viata adulta, fiecare are diferite “carlige” de
care se agata aceasta traire primara. In general, cele mai puternice,
persistente si rebele stari de anxietate
isi au radacina in aceste trairi timpurii de nesiguranta existentiala.
Pentru unii adulti carligul poate fi respingerea sau abandonul –
respectiv, teama de ceva, pentru altii teama de o schimbare in mediu,
teama de a fi dezradacinat din slujba din prezent sau din familia
actuala, sau din caminul propriu, sau chiar din cartierul si
imprejurimile cunoscute, deci teama de necunoscut.
Daca nu sunt
luate in seama aceste cerinte instinctuale, daca insul nu stie cum sa ia
si sa actioneze, bazandu-se pe aceasta intelepciune instinctuala,
atunci aceste instincte neglijate se vor manifesta indirect in
comportament, primitiv sau pervers. De exemplu, mecanismele oarbe pe
care le adoptam, atunci cand traim inconstient anxietatea si nevoia
instinctuala de siguranta, se exprima printr-o gama de comportamente
definita in psihopatologie ca modele de comportament compulsiv. Cand
aceste compulsii comportamentale depasesc puterea de control a eului,
cand domina comportamentul uneori fara ca persoana sa mai fie constienta
de acest proces, atunci putem vorbi de activarea anxietatii primare. In
acest stadiu
am pierdut capacitatea de a ne “hrani”, de a ne re-crea sentimentul de
siguranta existentiala, atat de necesar pentru a te simti intreg, liber,
“sanatos”. O gama de astfel de compulsii sunt tulburarile de tip
alimentar, – anorexia, bulimia, alergiile la diferite mancaruri.
O
prima traire directa a hranirii – hrana la pieptul mamei – implica
direct activarea arhetipului matern, care se exteriorizeaza prima data
in persoana care ne-a nascut, hranit, protejat. Daca mama fizica
dispare, intra in joc si se manifesta virtualitatea Mamei negre, a Marii
absente, coplesitoarea teroare a abisului, a mortii, neantului,
extinctiei.
Trebuintele instinctuale nu se manifesta totdeauna direct, in nevoia
de hrana. Intra in joc capacitatea de schimbare si creatie care aduce
in planul secundar substitutele de hrana ca surogat de mama in sensul
cerintei atat personale cat si arhetipale. Astfel de substitute pot fi,
de exemplu, banii care echivaleaza cu siguranta, securitatea maternala.
Diferenta
dintre o atitudine normala fata de bani si cea de posesie si
compulsivitate este faptul ca ultima este intotdeauna dublata de teama
irationala centrata pe pierdere. Un alt exemplu de substitut al
sigurantei – hranei materne este talismanul de noroc. De fapt sunt
obiecte imago purtatoare a proiectiilor acestui complex, in virtutea
unei gandiri magice caracteristice pentru primitivi, copii, zonele
arhaice ale psihismului adult. Substitut pentru hrana pot fi si oameni,
precum un iubit / iubita sau sot / sotie, copil sau nepot, un cerc
social sau grup profesional ori ideologic.
Diferenta intre compulsie si normalitate
este starea de dependenta compulsiva de acestia vs. sentimentul de a te
simti bine in compania lor. De aici reactia de maximala anxietate
la orice amenintare a pierderii statutului respectiv. Putem recunoaste
aici situatia unor oameni atat de identificati cu familia, atat de
obisnuiti sa caute inconstient securitatea familiei, sa se intoarca
inconstient in unitatea familiei pentru hrana instinctuala, incat,
terorizati de spaima pierderii acestui surogat de mama, vor brutaliza
orice membru al familiei care ameninta sa-si vada de drumul propriu.
Familii intregi sunt dominate de aceasta nevoie de siguranta, care emana
anxietatea primara, ce se stravede prin intreg organismul familiei, ai
carei membrii isi hranesc unul altuia, inconstient, cerinta primara
nesatisfacuta asemeni unei perpetue valente libere.
Azi, in mare
masura, datele existente sunt in acord ca formarea unui simt relativ
sanatos al auto-evaluarii si, impreuna cu o identitate suficient de
stabila a eului, depind mult de faptul daca mama – sau alta persoana,
care are grija de copil – a fost capabila sa empatizeze cu copilul, sa-i
recunoasca existenta si sa-i aprecieze fiinta.
In plan concret, trebuintele instinctuale nu se manifesta intotdeauna direct, nevoia
de hrana aduce in plan secundar substitutele precum, de exemplu, banii
care echivaleaza cu siguranta si securitatea materna. Diferenta dintre o
atitudine normala fata de bani si cea de “posesie” si compulsivitate
este faptul ca ultima este intotdeauna legata de teama irationala legata
de pierdere.