Am găsit un articol interesant și l-am tradus și modificat pentru că mi se pare foarte important să dărâmăm câteva mituri dăunătoare despre iubirea adevărată, romantism şi relaţii, mituri pa care le ingerăm încă de la vârsta la care începem să fim capabili să înţelegem lumea care ne înconjoară. Poveştile, desenele animate, filmele romantice şi romanele, poveştile din mass media şi unele articole din reviste inoculează idei de genul: „Când îl vei întâlni, vei şti că e El” sau „Dacă nu simţi fluturaşi în stomac în fiecare zi, înseamnă că nu eşti cu persoana potrivită”.
La suprafaţă, aceste mesaje pot părea inofensive sau chiar ridicole, dar când te loveşti de realitatea unei relaţii şi observi că aşteptările induse de poveştile auzite nu se împlinesc, este foarte uşor să te gândeşti că e ceva în neregulă cu propria relaţie, ceea ce te-ar putea face să te îndepărtezi de un partener potrivit şi iubitor.
Aşa că haideţi să dărâmăm câteva dintre cele mai dăunătoare mituri care uneori dau bătăi de cap şi celor mai raţionali şi mai cu picioarele pe pământ dintre noi:
1. Dacă am îndoieli în relaţie înseamnă că sunt cu partenerul greşit.
Îmi pare rău să te anunţ, dar certitudinea de 100% despre aproape orice în viaţă este o iluzie copilărească. Viaţa este nesigură. Îndoiala despre orice decizie majoră nu e doar inevitabilă ci şi necesară, sănătoasă. Dacă eşti pe punctul de a lua o decizie importantă, dacă începi să îţi imaginezi toată viaţa alături de cineva, de ce să nu ai îndoieli? E vorba despre întreg viitorul tău, cel puţin ca intenţie.
Nu este un semn de inteligenţă şi maturitate în luarea de decizii să îţi pui partenerul sub microscop o perioadă şi să te întrebi sincer dacă iei o decizie din iubire? (observă că nu am zis „Decizia corectă”; nu poate fi vorba despre decizia corectă când vorbim despre căsătorie). Întrebarea la care e important să îţi răspunzi este „Partenerul meu este o persoană alături de care să învăţ despre iubire?”
2. Dacă nu simt fluturaşi de fiecare dată când suntem împreună (sau dacă nu i-am simţit niciodată), înseamnă că nu îl/o iubesc.
Fluturaşii sunt semn de îndrăgostire, de nesiguranţă, iar îndrăgostirea este o etapă iniţială, oarecum adolescentină a iubirii. Fluturaşii în stomac sunt deseori provocaţi de o stare de dorinţă, de a tânji, care apare înainte de a şti că partenerul este cu adevărat implicat. Din păcate, psihicul modern face confuzie între iubire şi dorinţă (în sensul de „a tânji”, „a râvni”), aşa că atunci când apare un element de dramă sau un impediment, credem că am găsit dragostea adevărată.
Dragostea adevărată nu are nici o legătură cu drama sau cu a râvni. Dragostea adevărată este despre doi oameni disponibili, stând faţă în faţă capabili şi doritori să fie vulnerabili, sinceri şi implicaţi. Nu e nimic dramatic în asta şi de obicei nu implică fluturii în stomac. Dacă încă mai simţi fluturaşii după câţiva ani de relaţie, probabil că eşti „urmăritorul” într-o dinamică „urmăritor-distanţator”, care defineşte multe relaţii. E bine aşa, la fel cum e bine şi să nu mai simţi fluturaşii. Ceea ce contează este dacă relaţia ta se dezvoltă pe un fond de respect, încredere, prietenie, conectare, viziune şi valori comune. Restul sunt doar detalii.
3. Dacă nu mi-e dor de partener atunci când e departe, înseamnă că nu-l iubesc cu adevărat.
Fii serios! Dacă nu ţi-e dor de partener înseamnă doar că te simţi împlinit şi întreg în interior, pe cont propriu, ceea ce este una dintre cele mai puternice trăsături necesare pentru a fi capabil să fii într-o relaţie sănătoasă.
4. Ar trebui să îmi doresc să petrec fiecare moment cu partenerul meu, mai ales după căsătorie.
Această credinţă se datorează promovării în cultura noastră a iubirii adolescentine (care este mai spectaculoasă) şi nu a celei mature. În iubirea adolescentă îţi trăieşti viaţa în umbra celuilalt, două jumătăţi de oameni care se unesc pentru a crea un întreg. În iubirea matură, vă valorizaţi şi protejaţi timpul petrecut separat, individualitatea, şi din cele două spaţii diferite vă întâlniţi într-un al treilea, cel al relaţiei, pentru a oferi iubire ca doi oameni întregi.
Chiar şi după căsătorie, sau mai ales după căsătorie, e sănătos să îi spui partenerului că ai nevoie de timp pentru tine. Mă miră şi acum câţi oameni nu ştiu că ai voie să ceri timp pentru tine într-o relaţie.
5. Sexul ar trebui să fie mereu fantastic şi ar trebui să vreau de fiecare dată.
Ar fi frumos să fie aşa, dar realitatea e alta. Câteodată o să vrei, câteodată nu. Câteodată nu vei avea chef dar vei face totuşi sex pentru a uda grădina relaţiei tale, şi se va dovedi să fie foarte bine. Câteodată te vei plictisi… şi asta e ok. Tu şi partenerul tău probabil că aveţi nevoi diferite în ceea ce priveşte frecvenţa pentru că de obicei există un partener cu libidou crescut şi unul cu libidou mai scăzut. Atât timp cât comunicaţi despre asta, veţi rezolva orice dificultăţi, până la urmă. Ne lovim de atâtea poveşti hollywood-iene încât mulţi oameni pur şi simplu nu mai ştiu ce e normal.
Ce ziceţi de asta: dacă în general funcţionează pentru voi doi, atunci sunteţi bine. Şi dacă nu prea funcţionează, dar totuşi discutaţi despre asta împreună, tot sunteţi bine. Sexul este măcar complicat, în cel mai bun caz, pentru că activează rănile şi nevoile cele mai adânci cu privire la a iubi şi la a fi iubit, aşa că răbdarea şi compasiunea sunt cele mai importante în domeniul ăsta.
De ajutor ar fi să observaţi de câte ori apare în gândurile voastre cu privire la relaţie cuvântul „trebuie” şi să lăsaţi acele gânduri să treacă. Nu există „trebuie” absolut şi nici tipare pe care să le respectaţi, important este doar ceea ce funcţionează pentru voi doi
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.