Răsfoiești arhiva pentru vis Archives | Psihoo.

Michael Brearley: Ce vrem să spunem noi, ca analişti, atunci când simţim lipsa unui vis “bun”?

29/10/2013 în la psiholog, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Expunerea psihanalistului Michael Brearley, personalitate foarte titrată (fost preşedinte al Societăţii Britanice de Psihanaliză între 2008-2010 şi, aflu cu surprindere de pe internet, fost practicant de primă clasă de cricket, ex-căpitan al echipei Universităţii Cambridge!), expunerea mi s-a părut foarte intuitivă şi subtilă. Problematizând rolul visului în terapie, şi, într-un registru mai general, în teoria psihanalitică.

Este visul calea regală de acces la inconştient? Iată, în linii mari, întrebarea la care încearcă să răspundă psihanalistul britanic (în legătură cu această sintagmă-clişeu – René Roussillon observa altundeva, tot în cadrul conferinţei că este citată eronat: Freud a spus că interpretarea viselor este calea regală de acces la inconştient, nu visul în sine). Michael Brearley porneşte de la sentimentul contratransferenţial, deloc neobişnuit, nici pentru el, nici pentru alţi analişti, că adesea este nevoie de un vis “bun” (apud Masud Khan). Şi se întreabă de unde această impresie, acest sentiment de lipsă. Şi ce anume înseamnă “bun”? Cum face un vis să progreseze terapia? Şi oare – chestionează Brearley tot mai radical – ceea ce caută, de fapt, e chiar un vis?

Citește și restul acestei intrări →

Simonetta Diena: Atelier despre interpretarea visului

27/10/2013 în dezvoltare personala, la psiholog, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Prezentarea psihanalistului italian Simonetta Diena la a 5-a Conferinţă Internaţională de Psihanaliză de la Bucureşti mi s-a părut a avea două mize, dintre care una mărturisită la început şi nedezvoltată, iar cealaltă, mai clinică, constând în decuparea secvenţială a unui caz complicat (din câte mi s-a părut), în care o anume stare de somnolenţă puternică şi reverie a analistului a jucat un rol-cheie în aflarea unei soluţii de parcurs reale şi viabile.

Cazul lui Lucy a presupus inducerea, precum spuneam, a unei stări irezistibile de somnolenţă analistei (observ că astfel de situaţii… somnifere nu sunt deloc rare în vignettele psihanaliştilor), semnificând – într-o epică mai complexă – imersiunea psihanalistei împreună cu analizanda într-un mormânt, de unde urmează, apoi, să se elibereze. O experienţă necesară, obligatorie, pentru ca dificila analiză să progreseze, necesitate semnalată ca atare de pacientă, care se simte asigurată de faptul că analista se află împreună cu ea în acest mormânt.

Citește și restul acestei intrări →

René Roussillon: Chestiunea simbolizării primare în vis

26/10/2013 în dezvoltare personala, psihologie, psihoterapie, stiri psi

Lucrarea psihanalistului francez René Roussillon a îndreptat atenţia auditoriului către problematica simbolizării primare în vis şi a integrării experienţelor arhaice. Plecând de la observaţia lui Freud conform căreia experienţele cele mai arhaice ale fiinţei umane se derulează în primii doi ani de viaţă (v. articolul lui Sigmund Freud “Construcţie şi analiză”), rezultă că unele dintre aceste experienţe umane primare care nu au putut fi integrate sunt cele care bântuie psihicul uman şi la vârsta adultă.

Ce trebuie să facă analistul şi cuplul analitic într-o cură pentru ca experienţele cele mai precoce ale pacientului care au eşuat a fi integrate atunci când au avut loc să ajungă să fie totuşi integrate în experienţa psihică a clientului? – se întreabă Roussillon.

Problema integrării devine cu atât mai dificilă cu cât experienţele arhaice sunt experienţe fundamentale care, prin însăşi natura lor, sunt greu de integrat. Ele nu produc amintiri care ar implica o reprezentare: bebeluşul nu este capabil să organizeze amintiri care să poată fi evocate ulterior, deci nu există o caracteristică temporală responsabilă cu integrarea experienţelor arhaice. Totuşi, experienţele trăite de bebeluş lasă urme mnezice, însă acestea au legătură cu o trăire subiectivă ce are caracteristici fenomenologice. Urmele mnezice sunt legate de memoria numită procesuală, dar ele rămân neutilizabile, nu se dedau subiectului ca experienţe de amintire.

Citește și restul acestei intrări →

Horst Kächele: Visele ca subiect de cercetare în tratamentul psihanalitic

26/10/2013 în dezvoltare personala, la psiholog, stiri psi

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani la manifestările româneşti la care a participat, remarcabilul psihanalist şi cercetător german din Ulm Horst Kächele a prezentat, la Institutul Naţional de Statistică, un punct de vedere statistic, şi, deci, ştiinţific fundat – de această dată cu privire la câteva aspecte ale temei celei de a 5-a conferinţe internaţionale de psihanaliză a SRP – visul.

Expunerea sa, presărată cu grafice şi puţin ermetică pe alocuri, a pornit de la o perspectivă generală – şi anume de la cele şase funcţii ale viselor, care sunt, după unii autori:

  1. Visul ca produs auxiliar al fenomenului biologic de somn,
  2. Funcţii adaptive,
  3. Funcţii creative,
  4. Funcţii defensive,
  5. “Funcţii negative” (de exemplu la repetarea unei trauma într-un coşmar şi
  6. “Funcţii de cerere” (de pildă visele din timpul terapiei).

Citește și restul acestei intrări →

Daniela Luca: Visând visele imposibile în spaţiul analitic

25/10/2013 în la psiholog, stiri psi

Daniela Popa, Daniela Luca si Rodica Matei

Cea de-a 5-a Conferinţă Internaţională de Psihanaliză de la Bucureşti a debutat cu lucrarea amplă şi bine documentată a psihanalistei române Daniela Luca, “Visând visele imposibile în spaţiul analitic”. Spaţiul analitic, un spaţiu în care analistul şi analizandul creează, gândesc şi simt împreună (co-creere, co-gândire, co-simţire) este un spaţiu în care visarea şi reveria apar şi sunt posibile datorită unei experienţe emoţionale ce poate fi visată, spusă, gândită în prezenţa unui altul. Totodată, în spaţiul analitic, alături de visele ce pot fi visate, există şi visele imposibile, adică visele imposibil de reprezentat sau de gândit şi care traduc incapacitatea unei persoane de reverie, de creaţie interioară, de elaborare a unei experienţe psihice. Care e rolul analistului în această situaţie în care pacientul se află în imposibilitatea de a visa? Cum poate el să-l ajute pe acest pacient să reuşească să dobândească capacitatea de visare? În aflarea răspunsului la aceste întrebări s-a îndreptat lucrarea Danielei Luca.

Citește și restul acestei intrări →

“Psihanaliza” si “psihanaliza aplicata”: AIPsA implineste 10 ani

14/10/2013 în psihoterapie, stiri psi

sa_1381756619aipsa psihanaliza aplicata psihoterapie aniversare

Acest articol a fost publicat initial in anul 2003, in revista Arhiva AIPsA, ca propunere pentru definirea psihanalizei aplicate si ca posibil program teoretic al Asociatiei Interdisciplinare de Psihanaliza Aplicata, nou constituite.

Ghilimelele din titlul acestui articol exprima o ambiguitate istorica de sens, pe care voi incerca sa o interpretez in cele ce urmeaza.Se considera indeobste ca primul termen, cel de “psihanaliza” (s-ar putea intelege: de psihanaliza pura), circumscrie segmentul terapiei, asadar ceea ce se intampla intre un analist si un analizand. Se mai intampla uneori ca implicatia, ori poate chiar afirmatia explicita – este ca aceasta constituie de fapt “adevarata psihanaliza”, ori adevarata vocatie a psihanalizei, psihanaliza de sine-statatoare, cea care nu are nevoie de nici un alt atribut ori particularizare. Citește și restul acestei intrări →

Sari la bara de unelte