Hipoacuzia: scaderea acuitatii auditive, slabirea auzului
17/03/2014 în psihologie, psihologie sociala, recomandat
Pierderea auditivă afectează aproximativ 10% din populaţia globului. Hipoacuzia poate apărea indiferent de vârstă.Ea reprezintă diminuarea acuitaţii auditive (cu cel mult 20 decibeli). Atunci când acuitatea auditivă este diminuata foarte mult sau dispare complet, vorbim de surditate.Surditatea reprezintă urmarea unui deficit funcţional sau organic instalat la nivelul unuia dintre segmentele aparatului auditiv. Ea nu are efect defavorabil asupra dezvoltării psiho-fizice a persoanei, prin ea însăşi, ci prin neînsuşirea limbajului ca mijloc de comunicare şi instrument operaţional pe plan conceptual. Gradul pierderii auzului este stabilit cu ajutorul audiometriei tonale. In funcţie de acesta, hipoacuzia este clasificată in patru categorii: usoară, moderată, severă şi profundă, fiecare corespunzând unui grad diferit de pierdere tonala si având repercursiuni diferite asupra învaţarii limbajului la copil. Auzul este indispensabil copiilor pentru dezvoltarea armonioasă a limbajului. Prin urmare, hipoacuzia, in funcţie de gradul pierderii auditive, va perturba mai mult sau mai puţin comunicarea si gradul de dezvoltare a limbajului, precum si
integrarea socială a acestuia.
Hipoacuzie usoară: reprezintă imposibilitatea de a auzi sunetele de intensitate mica (ex. şoaptele, foşnetul frunzelor), precum şi dificultatea întelegerii vorbirii în medii zgomotoase.