Răsfoiești arhiva pentru negare Archives | Psihoo.

Semnele de imbatranire psihica

11/10/2014 în la psiholog, psiholog, psihologie, recomandat

imbatranire psihicaImbatranire psihica – semne

Lucrand de multa vreme intr-un spital de psihiatrie in care, prin natura activitatii, trebuie sa stabilesc starea de sanatate mintala a unei persoane, nu de putine ori sunt pus in situatia de a evalua persoane care confunda procesul de imbatranire naturala cu o boala (in speta dementa, sub diferitele ei forme).

Confuzia are la baza mai multe elemente, de la necunoastere (lipsa informatiei despre ceea ce inseamna imbatranirea creierului si transformarile activitatii psihice) pana la refuz si negare.

Cercetarile moderne, care au fost permise de dezvoltarea tehnologica din ultimii ani arata ca, in fapt procesul de imbatranire a creierului incepe dupa varsta de 35 de ani. Motivul? Viteza de pierdere a neuronilor depaseste viteza de reproducere a acestora. Procesul de imbatranire a organismului este unul natural si nu poate fi oprit ci doar, eventual, incetinit. Factorii ce influenteaza viteza de desfasurare a procesului de imbatranire sunt diversi si complecsi: zestrea genetica, stilul de viata, starea de sanatate generala, starea psihica generala (de exemplu s-a constatat ca „optimistii” imbatranesc mai greu si sunt mai sanatosi decat „pesimistii”). In plan fiziologic imbatranirea inseamna incetinirea tuturor proceselor, inclusiv a celor psihice. Unul dintre primele semne ale imbatranirii este scaderea vitezei cu care extragem informatia din memorie – cuvintele nu ne mai vin cu viteza cu care veneau altadata. Apar situatii in care dorim sa exprimam ceva dar nu gasim cuvantul potrivit in momentul in care avem nevoie de el. Un semn important (care face diferenta fata de o stare patologica) este faptul ca „stim ca stim” cuvantul in cauza, dar el nu vine atunci cand avem nevoie de el. Este nevoie de putin mai mult timp (secunde sau chiar minute) sa ni-l amintim (si ni-l vom aminti). Cuvantul despre care vorbim poate fi un cuvant in sine dar si: numele unui obiect, al unei persoane (actor), o adresa etc. Solutia intr-o astfel de situatie este sa folosim echivalente ale cuvantului sau sinonime, sau pur si simplu sa incercam sa descriem ceea ce incercam sa exprimam, astfel incat sa putem fi intelesi de ceilalti. 

Citește și restul acestei intrări →

de Robert

Constient vs Subconstient

09/10/2013 în dezvoltare personala, NLP, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie

Buna ziua tuturor!

M-am gandit sa imi incep activitatea pe acest site prin a dezbate un subiect mai mult sau mai putin cunoscut: Subcontientul si programarea lui. Poate ca multi oameni au auzit de subconstient, insa putini sunt cei care s-au intrebat “ce este?” sau “cu ce se ocupa”.

In acest articol va voi explica cum functioneaza subconstientul, care sunt cauzele comportamentului nostru, si ce putem face pentru a ne reprograma pentru a putea trai o viata linistita si fericita. Voi folosi pentru aceasta o asociere/asemanare cu un calculator/computer si cu un reportofon, pentru a putea fi pe intelesul tuturor. Citește și restul acestei intrări →

Depresia intre psihoterapie si medicatie

04/10/2013 în psihiatrie, psihologie, psihoterapie

depresie tristete psihoterapieDepresia are multe tonuri si nuante de stari sufletesti plecind de la griuri pina la negru.
Numin depresie atunci cind interesul pentru viata scade,suntem tot
timpul tristi, cind nu ne mai preocupa ce este in jurul nostru, suntem
lipsiti de energia vitala.
Cind nu mai avem un sens, ne simtim inutili sau ne culpabilizam excesiv;
atunci cind plingem fara motiv, ne ingrasam sau slabim inpeste masura,
dormim mai tot timpul. Citește și restul acestei intrări →

Ce facem cu sentimentele turbulente ale copiilor?

13/08/2013 în dezvoltare personala, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie

psihologia copilului, copil obraznic, copil rauO situatie dificila pentru parinti poate fi aceea in care ei se confrunta cu sentimentele turbulente ale copiilor lor. Modul in care parintii gestioneaza aceasta dificultate are legatura cu propria lor copilarie, cu felul in care proprii parinti raspundeau si dirijau aceste sentimente considerate parazite sau intruse.

In fata unor astfel de trairi sufletesti percepute straine familiei, exista mai multe tipuri de reactii ale parintelui:

  1. 1. Negare: “Nici macar tu nu crezi cu adevarat ce spui; doar stii ca iti iubesti surioara
  2. Suprimare: “Daca mai folosesti inca o data expresia “te urasc!”, iei o bataie cum n-ai mai vazut! Un copil cuminte nu simte asa ceva.” Citește și restul acestei intrări →
Sari la bara de unelte