Răsfoiești arhiva pentru emotii Archives | Psihoo.

Autismul – cauze si simptome

02/04/2014 în psihologia copilului, psihoterapie, recomandat

sa_1396425786copilutAutismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca su nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa “para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normala. Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.

Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze
la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata
persoanelor cu autism.

Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.

Citește și restul acestei intrări →

Factorii psiho-emotionali si inima

02/04/2014 în dezvoltare personala, psiholog, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1396259111inima_poze_54300x225Factorii psiho-emotionali au un rol foarte important in declansarea bolilor de inima. In acest sens se poate preciza ca bataile inimii constituie un proces in mare masura autonom, care se sustrage interventiei voluntare daca nu exista un anumit antrenament in acest sens (de exemplu biofeedback). Acest ritm sinusoidal este expresia unor norme stricte din corp.

Ritmul inimii se aseamana ritmului respirator, numai ca acesta din urma poate fi considerabil modificat prin intentie voluntara. Bataile inimii formeaza un ritm armonios, strict ordonat. In cazul asa-numitelor tulburari de ritm cardiac, (de exemplu in cazul extrasistolelor) cand inima se poticneste sau se grabeste, se intrezareste o bresa intervenita in ordinea interioara, respectiv o deviere de la echilibrul normal. Multe dintre expresiile verbale legate de inima sunt in legatura cu situatiile emotionale.

Citește și restul acestei intrări →

Anxietatea la copii

03/03/2014 în la psiholog, parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1393530020images1La copii studiul psihopatologic al tulburarilor afective este foarte dificil din cauza labilitatii afective ce caracterizeaza copilaria si pentru ca inca nu pot exprima suficient, prin limbaj, trairile sale. In plus unele tulburari afective intalnite la adult pot fi interpretate altfel la copil, ele pot fi inscrise in aria normalului.

In copilarie, anxietatea se manifesta de cele mai multe ori atat de intens, incat domina intreaga personalitate.

Copii anxiosi se recunosc prin faptul ca le e frica pe intuneric sau intr-o incapere prea luminata.

In prima copilarie, caracteristice pentru starea de anxietate sunt intensitatea, variabilitatea, durata scurta si superficialitatea.

In a doua copilarie se urmareste labilitatea afectiva, capacitatea de stapanire a emotiilor, sociailizarea, capacitatea de a realiza comunicarea afectiva.

In a treia copilarie atitudinile afective fata de diverse situatii din ambianta, succesele in procesul instructiv educatic.

Reactiile de frica la copii sunt considerate normale pana la un punct, atunci cand sunt motivate rational si adecvate situatiei. Copilul resimte frica foarte difuz datorita lipsei de experienta. In aceste cazuri frica se apropie mai mult de anxietate.

Citește și restul acestei intrări →

Agresivitatea genereaza agresivitate

19/02/2014 în parenting, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1392805817indexEste absolut evident ca familia este unitatea de baza a societatii. In familie suntem socializati initial si legaturile cu membrii familiei se presupun a fi foarte puternice. Si totusi, statisticile releva un fenomen de-a dreptul ingrijorator: in unele tari, violenta in familie atinge, dupa unii autori, cote de pana la 10-20%.

Si mai alarmant este “drumul” violentei in familie: agresivitatea creeaza agresivitate, se raspandeste ca un flagel ce afecteaza toti membrii familiei.

Un adult care a fost victima abuzului parental in copilarie tinde sa-si abuzeze propriul copil / partener sau sa fie victima abuzului in cuplu. Copilul abuzat tinde sa-si agreseze atat fratii, cat si parintii. S-a constatat ca abuzarea partenerului de cuplu se asociaza cu faptul de a fi crescut intr-un mediu familial violent. Exista de asemenea o legatura intre violenta indreptata impotriva copiilor si factori precum: izolarea, conflictul marital, faptul de a fi fost victima abuzului in copilarie. Eforturile de a iesi din acest ciclu al violentei includ incercari de a proteja victima, de a-l ameninta pe cel care comite abuzul si de a crea un climat familial normal.

Citește și restul acestei intrări →

Comportamentele nedorite ale copiilor. Cum le corectam ?

28/01/2014 în dezvoltare personala, parenting, recomandat

comportament copii copilMulti dintre noi ne educam copiii folosind ceea ce numim tehnici obisnuite de disciplinare: tipete, palme, prelegeri, amenintari, confiscarea unor lucruri, interzicerea unor activitati dorite de copii.

Sunt convinsa ca ne dorim sa ne educam copiii pentru a deveni mai buni, mai cuminti, mai iubitori, mai responsabili, dar ce lectii le predam astfel?

A pedepsi inseamna „a face sa sufere” si pedepsind ii invatam pe copii cum sa devina mai pedepsitori si mai neiertatori. Iar cel mai grav este cand ne pierdem controlul emotiilor noastre si actionam asupra copiilor  impulsiv, dand frau liber sentimentelor noastre de furie si suparare.

Copiii, prin structura lor, au nevoie de multa atentie, iar atunci cand ii pedepsim, indiferent ca este vorba doar de o cicaleala, o prelegere, ca ii certam, ca tipam la ei, sau ca ii privam de ceva, le oferim o forma de atentie negativa. Atentia negativa ii face pe copii sa mormaie, sa ne evite, sa nu ne asculte sau faca acelasi lucru pentru care au primit atentie negativa. Cu cat le oferim mai multa atentie negativa cu atat ei devin mai nesiguri pe ei si, in consecinta, cauta si mai multa atentie… negativa. Citește și restul acestei intrări →

Sari la bara de unelte