Răsfoiești arhiva pentru copiii Archives | Psihoo.

de psihoo

Saptamana PSI, 3-9 noiembrie 2014

28/10/2014 în dezvoltare personala, la psiholog, parenting, psihiatrie, psiholog, psihologia copilului, psihologie, psihologie de cuplu, psihologie sociala, psihoterapie, recomandat, stiri psi

saptamana psi 2014 la psiholog psihoterapeut psihanaliza editura treiSaptamana PSI, editia de toamna 2014

Ce asteptari au romanii care merg la psiholog si cand e, de fapt, nevoie sa apelezi la un psihoterapeut? Ce-i spui adolescentului care e tentat de droguri, tigari si alcool? Care sunt ingredientele necesare pentru a hrani armonia cuplului tau? Cum faci fata conflictelor tale interioare si cum rezolvi tensiunile cu cei din jur?

Fii invitatul nostru la Saptamana PSI – editia de toamna (3-9 noiembrie), pentru a gasi raspunsuri la neplacerile si dificultatile din viata de cuplu si de familie, dar si din relatiile sociale incarcate de “jocuri” manipulatoare si santaje emotionale. Vei afla, de asemenea, de ce oamenii destepti ajung sa faca lucruri prostesti si cum poate fi descifrat limbajul afectiunilor psihosomatice.

Participa la atelierele Saptamana PSI si intalneste-i pe cei mai apreciati psihoterapeuti sau profesori de psihologie din orasul tau! Te invitam la un dialog empatic si cald cu exploratori ai mintii umane, care-ti vor vorbi despre experiente de viata pline de miez, dar si despre metode si idei psihologice de larg interes: de la analiza viselor la semnificatia isteriei, de la consilierea pentru gravide la psihologia varstei a treia.

Saptamana PSI este un eveniment national coordonat de Editura Trei si Librariile Carturesti din Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj, Brasov si Timisoara.

Intrarea la evenimente este libera.

Citește și restul acestei intrări →

Autismul in evaluarea comportamentala

10/04/2014 în parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1396951229dialogulcucopilulautist18428002Autismul poate fi identificat, recomandabil, prin efectuarea screening-ului, cu ocazia
consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a
sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe specialisti sa
identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.
In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la
un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psiholog, pe medicul
psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism,
de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu
simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau
tulburarea de personalitate de tip evitant.

Citește și restul acestei intrări →

Agresivitatea la copii

29/03/2014 în psihologia copilului, recomandat

agresivitatea la copii psiholog bun bucurestiAgresivitatea la copii… Copiii adesea se bruschează, se lovesc, țipă… Cât de îngrijorați ar trebui să fie părinții și profesorii?

Un anumit grad de agresivitate face parte din dezvoltarea normală a oricărui copil – este o reacție des întâlnită în situațiile frustrante, când copilul nu știe cum să își exprime emoțiile sau când nu poate obține ceea ce își dorește. Important este ca adulții care se îngrijesc de educarea acestor copii să intervină din timp pentru a preveni agravarea acestor comportamente.

Ce puteți face?

  • Să oferiți copilului un model de exprimare calmă, dar fermă (asertivă), a propriilor emoții și dorințe. Chiar dacă agresivitatea, ca reacție impulsivă, ține într-o oarecare măsură de  temperament, mare parte din comportamentele agresive sunt învățate. Evitați, pe cât posibil, expunerea la modele nesănătoase din anturaj sau de la televizor.
  • Ajutați copilul să își identifice și să își gestioneze emoțiile negative. Explicați-i că atunci când este furios sau frustrat, trebuie mai întâi să se calmeze (ex: ieșind din situație, numărând până la 10, fredonând un cântecel) și mai apoi să acționeze.
  • Discutați cu copilul despre motivul pentru care este greșită o reacție agresivă, oferiți alternative pașnice.

Citește și restul acestei intrări →

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii!

11/03/2014 în parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie de cuplu, psihologie sociala, psihoterapie, recomandat

sa_1394204582imagesDivortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?

Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu trebuie sa faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale conflictului in familie. Asa cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.

Divortul, un fenomen “la moda”
Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter etc. Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul.
Majoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort. Femeile par a fi dominate mai mult de procese de constiinta si de tulburari psiho-fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat intrarea intr-o noua relatie. Atat barbatii, cat si femeile care intra intr-un nou mariaj intampina mari
dificultati si daca nu gasesc persoana potrivita ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii.

Copilul – adevarata tragedie a divortului

07/03/2014 în parenting, psiholog, psihologia copilului, recomandat

sa_1394106412imagesSa divortam sau sa nu divortam? Aceasta este o intrebare importanta pe care si-o pun cei care constata ca relatia lor maritala a esuat. Nu cu prea multi ani in urma divortul era dezaprobat, fiind condamnat din motive morale si religioase, iar cei casatoriti, dar nefericiti, ramaneau impreuna de dragul copiilor.

Insa in ultimii ani normele lumii s-au schimbat radical. In prezent divortul este acceptat pe scara larga. Totusi, in ciuda acceptarii divortului multi parinti, judecatori, sociologi etc. isi exprima ingrijorarea in legatura cu consecintele daunatoare pe care le are divortul asupra copiilor.

In prezent se fac auzite mai multe voci care lanseaza avertismente. Tot mai multe dovezi arata ca divortul poate avea efect devastator asupra copilului. Parintii sunt indemnati sa se gandeasca la consecintele pe care le are divortul asupra lor insisi si asupra copiilor lor. Statisticile releva faptul ca “intre doua treimi si trei sferturi dintre familiile care divorteaza ar trebui sa se gandeasca mai mult si mai bine daca ceea ce fac este cel mai bun
lucru”.

Studii sociologice arata ca: “in cazul copiilor ai caror parinti au divortat, exista riscul de a avea dificultati afective majore, de a abandona scoala, de a suferi depresii, de a divorta la randul lor si de a intra in randurile celor ce nu muncesc ci sunt abonati la ajutor social”.

Citește și restul acestei intrări →

Anxietatea la copii

03/03/2014 în la psiholog, parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1393530020images1La copii studiul psihopatologic al tulburarilor afective este foarte dificil din cauza labilitatii afective ce caracterizeaza copilaria si pentru ca inca nu pot exprima suficient, prin limbaj, trairile sale. In plus unele tulburari afective intalnite la adult pot fi interpretate altfel la copil, ele pot fi inscrise in aria normalului.

In copilarie, anxietatea se manifesta de cele mai multe ori atat de intens, incat domina intreaga personalitate.

Copii anxiosi se recunosc prin faptul ca le e frica pe intuneric sau intr-o incapere prea luminata.

In prima copilarie, caracteristice pentru starea de anxietate sunt intensitatea, variabilitatea, durata scurta si superficialitatea.

In a doua copilarie se urmareste labilitatea afectiva, capacitatea de stapanire a emotiilor, sociailizarea, capacitatea de a realiza comunicarea afectiva.

In a treia copilarie atitudinile afective fata de diverse situatii din ambianta, succesele in procesul instructiv educatic.

Reactiile de frica la copii sunt considerate normale pana la un punct, atunci cand sunt motivate rational si adecvate situatiei. Copilul resimte frica foarte difuz datorita lipsei de experienta. In aceste cazuri frica se apropie mai mult de anxietate.

Citește și restul acestei intrări →

Tulburare prin anxietate de separare

01/03/2014 în psihiatrie, psiholog, psihologia copilului, psihologie, recomandat

sa_1393575113Stresul_si_anxietatea_roCriterii de diagnostic DSM-IV

 A. Anxietate nepotivita si excesiva din punct de vedere al dezvoltarii, il legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, dovedita de  trei (sau mai multe) din urmatoarele:

(1). Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;

(2). Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;

(3). Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex. ca se va rataci sau ca va fi rapit);

(4). Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;

Citește și restul acestei intrări →

Agresivitatea genereaza agresivitate

19/02/2014 în parenting, psihologia copilului, psihologie, psihoterapie, recomandat

sa_1392805817indexEste absolut evident ca familia este unitatea de baza a societatii. In familie suntem socializati initial si legaturile cu membrii familiei se presupun a fi foarte puternice. Si totusi, statisticile releva un fenomen de-a dreptul ingrijorator: in unele tari, violenta in familie atinge, dupa unii autori, cote de pana la 10-20%.

Si mai alarmant este “drumul” violentei in familie: agresivitatea creeaza agresivitate, se raspandeste ca un flagel ce afecteaza toti membrii familiei.

Un adult care a fost victima abuzului parental in copilarie tinde sa-si abuzeze propriul copil / partener sau sa fie victima abuzului in cuplu. Copilul abuzat tinde sa-si agreseze atat fratii, cat si parintii. S-a constatat ca abuzarea partenerului de cuplu se asociaza cu faptul de a fi crescut intr-un mediu familial violent. Exista de asemenea o legatura intre violenta indreptata impotriva copiilor si factori precum: izolarea, conflictul marital, faptul de a fi fost victima abuzului in copilarie. Eforturile de a iesi din acest ciclu al violentei includ incercari de a proteja victima, de a-l ameninta pe cel care comite abuzul si de a crea un climat familial normal.

Citește și restul acestei intrări →

de psihoo

Trei ore zilnic la televizor afecteaza psihicul, fizicul si educatia copiilor

18/02/2014 în dezvoltare personala, la psiholog, parenting, psiholog, psihologia copilului, psihologie, recomandat, stiri psi

copil televizor educatiecopil televizor educatiecopil televizor educatiecopil televizor educatieCopiii care privesc circa trei ore zilnic programele de televiziune vor avea foarte probabil lacune în educaţie şi vor fi mai predispuşi să fie intimidaţi de alţi copii, spune un studiu canadian recent, publicat în jurnalul Paediatric Research.

Mai exact, vizionarea programelor TV vreme de 2 ore şi 52 de minute zilnic este foarte probabil că nu va lăsa urme asupra copiilor, dar orice depăşire a acestei durate atrage după sine consecinţe negative.

Astfel, cercetătorii canadieni au aflat că depăşirea acestei durate petrecute în faţa televizorului afectează dezvoltarea fizică şi socială a copiilor. Adică, printre altele, sărăceşte vocabularul, slăbeşte abilităţile fizice şi la matematică, precum şi atenţia la orele de şcoală – şi îi predispune la a fi victimele altor copii (bully).

Studiul a vizat 1 997 de băieţi şi fete cu vârsta de 2 ani şi 5 luni. Cei care i-au ţinut sub observaţie şi au raportat date despre comportamentul copiilor la televizor au fost chiar părinţii lor.

Citește și restul acestei intrări →

Sari la bara de unelte