sa_1394711031reactia alergicaA fost odata o mama profund ingrijorata care nu mai stia ce sa faca pentru rezolvarea problemelor legate de singurul copil pe care-l avea. Ceea ce o speria pe mama era reactia alergica a copilului. La ce?… nu stia cu siguranta. In ultima vreme insa mama si-a dedicat mult timp pentru a afla cauza bolii de la mai multi medici alergologi, care din nefericire nu au putut sa puna un diagnostic clar. Intr-un final, medicii au considerat ca aceasta alergie avea la baza o cauza nervoasa. Asa ca intr-o buna zi, dupa mai multe nopti nedormite, mama a sosit in cabinetul de psihoterapie. Dupa evaluarea initiala, ambii parinti si copilul au agreat sa dedice mai multe sesiuni de terapie de cuplu si familie pentru solutionarea problemei alergiei.

Pe masura ce am ajuns sa ne cunoastem mai bine, parintii au mentionat ca le sunt intr-un fel recunoscatori bunicilor materni care au grija de copil atat timp cat ei sunt ocupati cu munca (in ultima vreme din ce in ce mai des) dar pe de alta parte simt ca acestia sunt cateodata prea implicati si creaza reguli prea diferite de ale lor. Astfel rolurile in familie pareau sa fie destul de difuze si asta genera tot mai adesea frustrari, ce in ultima vreme au inceput sa afecteze si relatia lor de cuplu. Nesiguranta si suspiciunile reciproce au inceput sa genereze tensiuni intre cei doi parinti care au inceput sa aibe si mai putin timp pentru cel mic (desi l-au dus in mod constant la medic).

Mama (un copil adoptat) a perceput adesea in copilarie ca proprii parinti nu i-au oferit caldura sufleteasca pe care si-ar fi dorit-o si ca adesea o „cumparau” cu diverse cadouri pentru a le suplini atentia si afectivitatea. Pana in momentul sprijinului psihoterapeutic mama insa si-a interiorizat aceste sentimente si la modul subconstient a manifestat un comportament similar si fata de propriul copil.

Dupa mai multe sesiuni, familia a ajuns singura la concluzia ca “reactia alergica” a copilului ar putea sa fie o manifestare in plan organic a tensiunilor din cuplu si a unui a sentiment de neglijare. Copilul se pare ca era un veritabil “masurator al sensibilitatii” relatiei de cuplu iar leziunile de pe corp (considerate reactie alergica) apareau in momentele de maxima tensiune emotionala, atunci cand intre mama si tata existau conflicte, sau atunci  cand facea greseli si era certat cu asprime.

Uniti in rezolvarea problemei copilului lor, parintii au devenit mult mai atenti la nevoile acestuia si odata cu imbunatatirea relatiei de cuplu, simptomele alergice s-au redus in intensitate si la un moment dat chiar au disparut spre bucuria familiei si a terapeutului.