Gelozia fratelui cel mare

Gelozia, momente dificile

Atunci cand intr-o familie se naste cel de-al doilea copil, poate
interveni gelozia fratelui cel mare. Acesta observa ca mama este ocupata
mai mult cu bebelusul si astfel va balansa intre doua posibilitati
pentru a pastra admiratia familiei: ori se va indentifica cu un sugar,
adica va regresa in istoria sa personala, va reveni la obiceiurile pe
care le avea cand era mic sau, dimpotriva, va progresa si se va
identifica cu adultii. Cand il incearca gelozia, fiecare copil alege varianta sa in functie de
foarte multi factori. E firesc ca atunci cand vin o multime de prieteni,
rude si cunoscuti si toti se opresc la patutul celui mic, admirandu-l,
iar pe el nu-l baga mai deloc in seama, sa doreasca sa fie si el mic din
nou. De aici pana la a face pipi pe el, a nu mai vrea sa manance, a
reincepe sa bea cu biberonul sau a se trezi noaptea plangand nu este
decat un pas. El incearca, inconstient, sa „semene” cu cel mic pentru a
redobandi iubirea si admiratia celor mari.

Se stie ca un sugar are nevoie de mai multe ingrijiri, iar cea mare parte a timpului mama si-o va
petrece cu el. Intr-adevar acum este momentul cel mai dificil. Se pune
intrebarea, cand mama se duce sa alapteze sugarul, copilul cel mare ce
face?
In cazul in care varsta copilului este intre optsprezece luni
si cinci ani, atunci cand apare gelozia el va suferi destul de mult. Acesta suferinta o poate
exprima in multe moduri, si anume: exista copii care vor si ei sa suga,
altii care nu-si lasa mama sa aiba grija de cel mic, de exemplu, facand
in acest timp cele mai mari prostii de care sunt capabili. Alti copii
spun direct: „tu o/il iubesti mai mult pe surioara mea/fratiorul meu
decat pe mine, pentru ca stai mai mult cu ea/el!”. Se poate ca din
aceste motive sa ajunga chiar sa nu lase bebelusul in pace, sa-l faca sa
planga indiferent de ce-i va spune mama.

Gelozia copiilor – cum poate fi compensata?

Este important ca cel mare sa nu se simta dat la o parte, sa fie compensata lipsa de timp a
parintilor printr-o mai mare atentie si receptivitate la nevoile si
dorintele lui, sa fie ajutat sa doreasca sa fie „cel mare”, care stie
atatea lucruri, sa deseneze, sa se joace, sa cante etc. Sa isi invinga astfel gelozia. In aceasta
perioada unii copii pot face progrese mari mai ales in activitatile
sportive si artistice. In timpul cat mama alapteaza sugarul sau ii face
baie, el poate face o frumoasa pictura cu acuarele adevarate, de care
n-a mai avut pana acum, poate merge in parc cu tatal sau pentru a se
juca cu mingea impreuna, poate merge la teatru de papusi. Activitatile
lui vor fi alese in functie de varsta si aptitudinile pe care le are.
Apoi dupa ce bebelusul a adormit, mama va trebui sa gaseasca intotdeauna
cateva minute pentru a admira pictura celui mare sau a-l pune sa-i
povesteasca cum a fost la teatru. Aceasta e o perioada in care cel mare
castiga mai multa libertate si autonomie. Castigarea libertatii si
autonomiei il fac sa aiba incredere in el si in parintii lui, va dori sa
le arate ca el este „mai mare”. Se stie ca atat in relatia
parinti-copii cat si in orice relatie ingredientul de baza este iubirea.
In acest sens este important ca intotdeauna sa i se spuna ca este iubit
si sa i se arate acest lucru.