Procesul de imbatranire

Procesul de imbatranire sau a deveni batran arata o inaintare in varsta ceea ce implica o stare de degradare, slabire, oboseala, epuizare, scadere a fexibilitatii, a fecunditatii, a potentialitatii evolutive si creatoare. Un sistem natural ajuns la capatul evolutiei sale este un sistem imbatranit.

Inca din timpuri stravechi, problema imbatranirii a fost si va ramane o preocupare deosebita a oamenilor fata de propria lor soarta dar si de soarta persoanelor apropiate. In prezent a devenit o problema de mare importanta sociala, sanitara, economica si culturala.

Caracteristic procesului de imbatranire sunt perturbarile si deviatiile functionale, dar si numeroase alterari structurale. Din punct de vedere medical, imbatranirea este descrisa prin cresterea frecventei indispozitiilor si imbolnavirilor, prin cresterea gravitatii acestora, prin asocierea mai multor boli, prin ingreunarea insanatosirii, prin frecventele complicatii si cronicizari, printr-o frecventare sporita a cabinetelor medicale, printr-un consum crescut de medicamente. Atitudinea fata de sanatate si fata de boala se schimba treptat. O preocupare importanta a persoanelor varstnice este grija pentru propria sanatate si pentru propriul trup.

Anumite boli sunt frecvente sau foarte frecvente la batrani. Dintre acestea amintim: arteroscleroza, boala coronariana, cataracta, surditatea, emfizemul pulmonar, bronsita cronica, spondiloza, osteoporaxele, adenomul de prostata. De o gravitate deosebita sunt bronhopneumoniile si fracturile. Cancerul nu este o boala atat a batranetii cat a perioadei care precede batranetea.

Din cele relatate mai sus se poate intelege faptul ca imbatranirea nu este un
proces care decurge identic la toti indivizii aceleasi specii. In general se
poate spune ca varstnicii sunt mai diferiti intre ei decat persoanele tinere
pentru ca ii diversifica „scoala vietii” si vicisitudinile vietii, obiceiurile
si profesiunile, ca si bolile. Ii diversifica capacitatile de compensare care
sunt inegale. La unii imbatranirea este fiziologica, se ajunge la o batranete
„verde” iar la altii ea este patologica, insotita de mai multe de boli care o
precipita si o complica.

Desi persoanele varstnice au constituit totdeauna o parte importanta a
populatiei, numai in cursul ultimelor doua decenii natiunile si comunitatea
mondiala si-au indreptat atentia asupra problemelor de ordin social, economic,
stiintific, ridicate de fenomenul imbatranirii si al caracterului sau
universal. Astfel ca o recunoastere a implicatiilor acestui fenomen, anul 1982
a fost declarat de Natiunile Unite „An International al persoanelor varstnice”,
in acelasi an avand loc la Viena Adunarea Generala a O.N.U. consacrata imbatranirii.
Mai recent, in 1998, OMS include problemele imbatranirii printre primele cinci
probleme de sanatate ale lumii in momentul de fata, alaturi de bolile de inimi,
cancer, SIDA, alcool.

Datorita faptului ca in Romania populatia aflata sub efectul imbatranirii este in crestere, trebuie procedat la
infiintarea unor servicii adaptate conditiilor actuale, iar in acest sens
profesia de asistenta sociala se pregateste pentru a adopta noile cerinte ale
societatii.

Daca pana acum fenomenul imbatranirii constituia o problema, intra in
responsabilitatea asistentei sociale de a inlatura aceasta conceptie,
asigurandu-se de importanta acestei categorii de varsta in viata sociala, prin
experienta pe care o detine. In acest sens o mare importanta o are informarea
populatiei in ceea ce priveste fenomenul imbatranirii si implicatiile acestuia
in societate, prin mass-media.

In domeniul artei exista numeroase exemple de personalitati care au dat lumii
opere foarte valoroase realizate dupa varsta de 60 de ani.

In literatura, George Bernard Shaw primeste premiul Nobel pentru literatura la
69 de ani, iar la 80 de ani ofera publicului piesa „Milionara”. In jurul
varstei de 70 de ani primeste si Lev Nicolaevici Tolstoi Premiul Nobel pentru
literatura. La 60 de ani Victor Hugo adauga capodoperei literaturii uiversale romanul
social „Mizerabilii” continuand sa scrie pana la 80 de ani. In alte domenii ale
artei avem numeroase dovezi de capacitate creatoare si crez artistic la varste
inaintate. Michelangelo accepta la 60 de ani realizarea faimoasei fresce
„Judecata e apoi”, Picasso picteaza cu inversunare pana la 90 de ani, Giuseppe
Verdi compune cele mai importante opere in perioada de varsta 70-80 de ani.
Dupa varsta de 61 de ani, Constantin Brancusi realizeaza „Masa tacerii”,
„Coloana infinitului” si „Poarta Sarutului”.