Comportamentele nedorite ale copiilor. Cum le corectam ?

Multi dintre noi ne educam copiii folosind ceea ce numim tehnici obisnuite de disciplinare: tipete, palme, prelegeri, amenintari, confiscarea unor lucruri, interzicerea unor activitati dorite de copii.

Sunt convinsa ca ne dorim sa ne educam copiii pentru a deveni mai buni, mai cuminti, mai iubitori, mai responsabili, dar ce lectii le predam astfel?

A pedepsi inseamna „a face sa sufere” si pedepsind ii invatam pe copii cum sa devina mai pedepsitori si mai neiertatori. Iar cel mai grav este cand ne pierdem controlul emotiilor noastre si actionam asupra copiilor  impulsiv, dand frau liber sentimentelor noastre de furie si suparare.

Copiii, prin structura lor, au nevoie de multa atentie, iar atunci cand ii pedepsim, indiferent ca este vorba doar de o cicaleala, o prelegere, ca ii certam, ca tipam la ei, sau ca ii privam de ceva, le oferim o forma de atentie negativa. Atentia negativa ii face pe copii sa mormaie, sa ne evite, sa nu ne asculte sau faca acelasi lucru pentru care au primit atentie negativa. Cu cat le oferim mai multa atentie negativa cu atat ei devin mai nesiguri pe ei si, in consecinta, cauta si mai multa atentie… negativa.

Pe de alta parte, pedeapsa le transmite mesajul ca imperfectiunile si slabiciunile lor sunt inacceptabile, ca ei nu sunt demni de a fi iubiti si apreciati.

Ganditi-va la copilul / copiii dumneavoastra. Asigurati-va ca inteleg faptul ca dumneavoastra doriti sa le corectati comportamentul nedorit si nu cred ca ei nu este demni de iubit si apreciat.

Nu este tarziu sa clarificati chiar acum cu copilul / copiii intentia dumneavoastra reala.

La polul opus, atentia pozitiva, exprimata prin lauda si apreciere, ii ajuta pe copii sa simta ca sunt iubiti si acceptati si ei insisi se accepta si se iubesc. Astfel, ei se simt increzatori in fortele lor proprii si mai deschisi fata de ceilalti.

Cum oferim atentie pozitiva copiilor si, in acelasi timp, le corectam comportamentele nedorite?

Ceea ce propun este integrarea in viata dumneavoastra, ca parinti sau educatori, daca nu ati facut-o deja, a unei metode ce consta pe de o parte, in a reduce atentia negativa adresata copiilor (certurile, prelegerile, cicalelile, critica, tipetele, privarile) si a creste atentia pozitiva (aprecierile, laudele), iar pe de alta parte de a va stapani propriile emotii si sentimente negative (furie si suparare) si a cere copiilor acelasi lucru.

Pentru a realiza acest lucru, incepeti prin a face o lista cu acele comportamente care va deranjeaza la copiii dumneavoastra. Poate fi orice: certurile dintre frati, lovitul, aruncatul obiectelor personale prin toata casa, performante scolare scazute, neatentia in timpul efectuarii temelor, etc. Ordonati toate comportamentele de le cele mai importante la cele mai putin importante. Apoi faceti o lista cu comportamentele opuse celor pe care tocmai le-ati ordonat. De exemplu, „certurile dintre frati” devine „fratii se inteleg bine impreuna”, iar „aruncatul obiectelor personale prin toata casa” devine „obiectele personale sunt asezate la locul lor”, etc.

Daca obisnuiti sa va concentrati pe comportamentele nedorite si sa va admonestati copiii ori de cate ori ii surprindeti avand acele comportamente, va invit acum sa va concentrati doar pe lista comportamentelor opuse.

Ori de cate ori va surprindeti copiii avand un comportament dorit, apreciati-i cat mai mult posibil. In niciun caz sa nu treceti cu vederea manifestarea comportamentele dorite sau sa le laudati cu jumatate de gura. Laudati efectiv comportamentele dorite pentru ca informatiile explicite ii ajuta pe copii sa inteleaga ce anume apreciati si astfel ei repeta acele comportamente. Cu cat sunt laudati mai des (si pe drept), cu atat mintea lor va retine mai bine comportamentele pozitive si vor fi mai ascultatori. Aveti grija sa laudati si eforturile pe care ei le fac, nu doar succesele.

Incepeti cu partea de sus a listei – comportamentele cele mai importante. Ele vor constitui tinta laudelor si aprecierilor dumneavoastra.

Cel mai important este sa va asigurati ca copiilor le este foarte clar ce comportamente anume apreciati si asteptati de la ei.

Cand observati manifestarea comportamentului nedorit, in situatia in care acel comportament este inofensiv si nu afecteaza integritatea nimanui, il veti ignora.

Ignorarea este dificila pentru parinti si cu toate acestea, cand va irita copiii, incercati sa treceti cu vederea. O purtare neplacuta, dar inofensiva, cum ar fi vaicareala, intreruperile, toanele, cicaleala, sunt comportamente ce ar trebui sa le ignorati. Cand comportamentul este ignorat, copilul va starui in a face acel comportament, dar in cele din urma se va opri. A ignora inseamna a nu va privi copilul. De asemenea inseamna sa excludeti privirile rautacioase, mustrarile, oftaturile sau mormaielile.

Daca comportamentele copiilor depasesc pragul comportamentelor inofensive, aveti in vedere sa apelati la un set de reguli pe care sa le stabiliti si sa le faceti cunoscute copiilor.

Atunci cand copiii au comportamente ce afecteaza integritatea cuiva, inclusiv integritatea lor sau incalca o regula clar stabilita, puteti apela la tehnica linistirii.

In ce consta tehnica linistirii?

Aceasta tehnica atenueaza un comportament deficitar si este valabila pentru toti copiii cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani. Tehnica poate deveni un instrument foarte eficient care sa va ia mai putin timp decat cicaleala, tipetele, certurile, dar cand va pregatiti sa folositi aceasta metoda, aveti in vedere toate sacrificiile necesare: ori va pregatiti sa intarziati la serviciu, ori nu mai aplicati aceasta tehnica.

Cand practicati tehnica linistirii aveti grija sa va pastrati controlul si sa vorbiti cat mai putin. Este important sa rostiti „linisteste-te!” si sa credeti in ceea ce spuneti.  Maxim 10 cuvinte sunt suficiente. Aveti grija ca, o data ce le-ati rostit cu un ton foarte calm, dar ferm, nu se mai intampla nimic pana cand copilul se linisteste. Daca copilul vrea sa stie de ce e trimis sa se linisteasca sau vrea sa isi argumenteze comportamentul, explicati-i sau lasati-l sa vorbeasca doar dupa ce se linisteste. Pentru linistire alegeti un loc in care copilul sa poata ramana linistit, fara televizor, jucarii, calculator, tableta, telefon sau alte jocuri, si unde sa ramana intre 2 pana la 12 minute, in functie de varsta copilului. Daca vrea la baie nu va lasati pacaliti. Daca nu ramane linistit in timpul stabilit, reluati totul. Daca este vorba de un prescolar care opune rezistenta poate fi nevoie sa-l retineti cu blandete pana expira timpul stabilit. Daca un scolar opune rezistenta adaugati cate un minut pentru fiecare refuz pana la maxim 5 minute suplimentare.

Dupa ce copilul s-a linistit dati-i voie sa revina la situatia dinainte. Daca se poarta cum trebuie, laudati-l. Asigurati-va ca el a inteles ce comportament nu este acceptat.

Pentru a aplica tehnica linistirii, aveti nevoie ca mai inainte sa va linistiti chiar dumneavoastra insiva.

Cateva respiratii profunde va pot fi de mare ajutor si, de asemenea, un antrenament in a va pastra controlul in fata copiilor. Aveti grija ca si copilul sa dobandeasca practica respiratiei profunde pentru a se linisti.

Daca aplicarea acestei metode de corectare a comportamentelor nedorite ale copiilor este un obicei nou, va necesita din partea dumneavoastra ceva mai multa atentie si perseverenta, dar, in timp, cu siguranta va puteti bucura de efectele benefice ale acestei metode.

Autor: Daniela Dumitru – psiholog

Bibliografie:

Elias, M., Tobias, S., Friedlander, B. (2002). Inteligenta emotionala in educatia copiilor. Editura: Curtea Veche, Bucuresti.