Proiectarea propriei subiectivitati in comportament

What Paul says about Peter tells us more about Paul than about Peter. ( Spinoza )

Cu siguranta ca fiecare dintre noi am purtat discutii cu persoane apropiate noua, despre ceilalti cunoscuti fara a-i barfi sau a-i denigra. Tot de atatea ori, am putut constata ca subiectivitatea isi pune amprenta in mod evident si ne conduce, de obicei pe alte cai.

Aceasta subiectivitate poate capata uneori prin ceea ce exprimam, invelisul unei anumite proiectii personale, intensitatea acesteia depinzand direct proportional de propriile emotii sau trebuinte, de gradul de cunoastere a persoanelor si a situatiilor despre care vorbim si de forta si integritatea propriului Eu.

O asemenea situatie ar putea fi si momentele
in  care un sot isi acuza sotia pentru
ca-l inseala din motive care ii apartin ei in proportie de 100%, dupa spusele lui: ca este
o femeie usuratica , nu este gospodina si nu are grija de copii… lucru care se
dovedeste neadevarat, ba mai mult, se adevereste faptul ca el insusi o inseala,
fara nicio remuscare sau mustrare de constiinta.

In psihanaliza, proiectia personala este un
mecanism de aparare, in sensul de “operatie” prin care o persoana expulzeaza
din sine si localizeaza in alta persoana calitati, sentimente, dorinte, pe care
inconstient  si le ignora  sau refuza.

Laplanche si Pontalis clasifica manifestarile
proceselor proiectiei astfel:

a.
atunci
cand persoana percepe mediul ambiant si raspunde proiectand interesele,
atitudinile, deprinderile, dorintele si starile sale;

b.
atunci
cand persoana dovedeste prin atitudinile sale ca ele asimileaza o persoana la
alta, de exemplu imaginea tatalui sau asupra sefului sau, prin transfer;

c.
persoana
se asimileaza pe sine unor altor persoane si invers, asimileaza in sine insesi
alte persoane, adica se identifica cu acestea;

d.
persoana
atribuie altuia tendintele, dorintele sale, pe care nu si le recunoaste, ceea
ce reprezinta proiectia propriu-zisa, ilustrata in exemplul de mai sus.

Revenind la factorii principali care determina si
influenteaza intensitatea propriei proiectii in comportament, s-ar putea spune ca depind de:

1.      Intensitatea emotiilor sau a trebuintelor

Cu cat o emotie este mai
puternica si cu cat o trebuinta este mai frustrata, cu atat proiectia ei in
exterior devine mai virulenta si tinde sa subiectivizeze mai mult situatia
obiectiva si invers: daca emotiile au o intensitate normala sau dorintele proprii
sunt satisfacute, ele nu vor deforma in mod semnificativ realitatea.

2.      Gradul de cunoastere al persoanelor sau
situatiilor

Cu cat persoanele sau
situatiile cu care o persoana se confrunta sunt mai putin cunoscute din anumite
motive, cu atat va fi mai repede si mai mult asimilata unor aspecte subiective iar proiectiile vor avea continuturi cu foarte multe distorsiuni si
invers: daca persoanele si situatiile sunt cunoscute si clare,
determinarea  de proiectii subiective
este  minima.

3.      Forta si integritatea Eului

Avand in vedere definitia
Eului care este capacitatea de a pastra un control al impusurilor  subiective in contactul cu realitatea si de a
nu se lasa dominat de inconstientul incarcat afectiv ce tinde sa se exprime
intens intr-o maniera proiectiva, anumiti
factori interni sau externi pot duce la scaderea fortei Eului  si cresc riscul proiectiei ( de exemplu:
drogurile, alcoolul, medicamentele psihotrope) din cauza slabirii cenzurii autocontrolului,
efectele proiective in comportament fiind evidente.

De aceea este important sa
ne pastram forta propriului Eu prin rationalitate, spirit critic, reflexivitate
si obiectivitate si nu in ultimul rand prin sporirea capacitatii de
constientizare a unor impulsuri.