Reprezinta sentimentele contradictorii o anomalie?

02/10/2013 în dezvoltare personala, psihologia copilului, psihologie

agresivitate copii dezvoltare emotionala copilDe-a lungul vietii, fiecare persoana experimenteaza stari de furie si frica, de tristete si bucurie, de pofta si dispret, de lacomie si vinovatie etc. Unii oameni au fost educati ca sentimentele negative (ura, dispret, invidie etc.) sunt sentimente “rele” si, astfel, inacceptabile.

Copiii pot manifesta sentimente contradictorii fata de parinti, de profesori, de cei care, in general, au o autoritate asupra lor. Nu rare sunt situatiile in care copilul sa simta lucruri contradictorii vizavi de o persoana cu care intra in contact. Pot exista momente in care un copil sa-si aprecieze enorm profesorul, dar uneori sa-l dispretuiasca. Sau sa-l admire mult pe fratele lui, dar in acelasi timp sa-l urasca. Sau sa-si doreasca sa mearga intr-o excursie cu colegii de la scoala, dar in acelasi timp sa vrea sa ramana acasa. Astfel de stari sunt traduse prin termenul de ambivalenta. Putem vorbi de sentimente ambivalente atunci cand cineva are sentimente contradictorii fata de altcineva. Sentimentele ambivalente, la fel ca cele pozitive sau negative, sunt legitime. O atitudine calma si lipsita de critica la adresa unor astfel de trairi contradictorii le comunica adultilor/copiilor ca aceste sentimente amestecate – cum mai sunt numite – pot fi acceptate si intelese.

Educatia primita in copilarie sau regulile din viata adulta ne pot face nu doar sa nu acceptam ambivalenta, ci sa o negam ca parte din fondul nostru emotional genetic. In acest tablou domina sentimentele de vinovatie si de rusine. E important totusi sa stim ca doar actiunile reale pot fi laudate sau condamnate. Ceea ce simtim si ne imaginam doar, chiar daca noi consideram ca e “bun” sau “rau”, nu trebuie criticat si nici judecat.

O atitudine de judecata asupra sentimentelor si o cenzurare a imaginatiei duce la abuzul asupra libertatii personale si constituie o agresiune a sanatatii mintale.

Reprezinta sentimentele contradictorii o anomalie? Cu siguranta nu. E important pentru un copil sa stie ce simte in momentul in care simte.

1 răspuns la Reprezinta sentimentele contradictorii o anomalie?

  1. POENARU soune despre 03/10/2013

    Atitudinea ambivalentà traduce subiectivitatea si diferentierea fatà de obiectul exterior, care e, prin definitie, sursà de plàcere (plàcerea ar ràmâne iluzorie si halucinatorie fàrà interventia concretà a obiectului) si sursà de neliniste chiar de urà (Melanie Klein) pentru cà obiectul trebuie subiectivat si nu e niciodatà în totalitate, nu corespunde niciodatà cu obiectul interior înscris în memorie… Freud a vorbit de intricarea pulsiunilor de viatà si de moarte. Obiectul (in sensul psihanalitic) exterior, pentru a supravietui în psihicul nostru si pentru a fi iubit, trebuie sà ne suporte ura si sà o transforme, sà o metabolizeze. Bion a vorbit de transformarea elementelor alpha în elemente beta, care e paradigmaticà relatiei mamà-copil si, mi se pare, ultérior, pentru tot restul vietii în relatiile cu ceilalti.

Lasă un răspuns

Trebuie să fiţi conectat(ă) pentru a publica un comentariu.

Sari la bara de unelte