Cum sa contracaram santajul emotional

Poate cineva exercita un control mai mare asupra altcuiva? Desigur. Persoanele cele mai vulnerabile sunt cele care manifesta o
intelegere exagerata fata de anumite persoane, admitand astfel, fara sa vrea, din start, ca intr-o anumita situatie ar putea accepta, constient sau inconstient, manipularea sub forma santajului emotional.

Daca stim ca cineva are o simpatie exagerata pentru noi, un atasament deosebit, acest lucru ne poate face sa avem un ascendent asupra acesteia si daca am vrea, ne-am putea folosi de aceasta slabiciune, pentru a obtine ceea ce dorim: o putem determina sa ne invite acasa la ea, o putem influenta sa se casatoreasca cu noi sau o putem determina sa lucreze intr-un anumit domeniu etc. Manipularea functioneaza perfect, intrucat avem deplina colaborare a persoanei respective.

Am intalnit chiar multe cupluri care s-au
casatorit pentru ca el sau ea  ameninta
cu un anumit lucru. 
Cate cupluri nu s-au casatorit deoarece
unul dintre parinti era pe cale de a face o depresie la ideea acestui proiect? Cati
parinti nu si-au obligat copiii sa locuiasca acasa la ei pana la o varsta
inaintata, numai pentruca nu voiau sa stea singuri? Si exemplele ar putea continua.

Sunt cateva fapte deosebit de importante pe care
trebuie sa le avem in vedere, daca vrem sa evitam santajul emotional:

 

  1. Oricat
    de abatuta ar fi o alta persoana din pricina comportamentului sau
    planurilor tale, sa nu ne invinuim niciodata de starea acesteia. Oricine ne-ar
    santaja emotional, de fapt, se indispune singur. Este nevoie sa-i spunem
    lucrul acesta , ca semn ca nu ne impresioneaza si nici nu ii acceptam
    influenta.

 

  1. Cand o
    persoana incearca sa ne spuna ca face totul din atasament fata noi, sa nu
    o credem. Ea nu are
    nicio dorinta reala de a ne lasa sa fim o fiinta independenta. Va fi
    fericita numai cand va reusi ceea ce vrea. Spera sa ne tulbure atat de mult cu lacrimile
    sale, cu nelinistea sa, incatnti se va face mila de sarmanul sau suflet
    si-i vom face pe plac. Persoana
    respectiva urmareste exclusiv interesele sale, nu pe ale noastre.

 

  1. Sa nu
    permitem sa fim doborati, indiferent de cine, prin amenintarea suprema.
    Daca recurge la aceasta arma, sa-i spunem in fata ca refuzam sa ne simtim
    raspunzatori de acest lucru. Sa stam linistiti ca aceasta atitudine a
    noastra nu este atat de cruda pe cat pare. Daca o sa-i spunem  foarte clar ca regretam faptul ca adopta
    o asemenea atitudine si sa asiguram persoana ca ii lasam libertatea de
    alegere, vom fi surprinsi de cat de repede inceteaza cu aceste ineptii.

 

  1. Sa nu
    incercam sa-i compatimim pe ceilalti, deoarece ii face pe acestia
    vulnerabili, in loc sa li se ridice moralul, asa cum am putea crede,
    sentimentalismul nostru le arata, pur si simplu, ca ii consideram niste
    deznadajduiti si ca intelegem perfect de ce trebuie sa se simta
    nefericiti. O asemenea persoana isi va spune descurajata:”Biata de mine, nu
    sunt in stare sa rezolv aceasta problema ¡” Iar noi venim cu compasiunea
    noastra si adaugam:

 

 “ Biata de
tine, esti intr-adevar incapabila sa te descurci in aceasta problema ¡”.
Oare cum ar putea deveni aceasta persoana
mai puternica, printr-un asemenea tratament? Categoric, in niciun fel.

 

Iata un caz real:

 

<Un baiat
care  a venit la cabinet, din
pricina excesivei sale timiditati, era, de fapt, victima involuntara a
afectiunii deosebite pe care o avea mama sa pentru el.
Era unul dintre
cei mai ocrotiti copii pe care i-am vazut vreodata. Bine intentionata,  mama  nu
ii permisese sa mearga cu bicicleta, in vreme ce toti ceilalti baieti stiau
acest lucru, intrucat considera ca fiul ei este “ prea necoordonat in miscari”.
Din acelasi motiv, baiatul nu mergea nici la inot, nu folosea patinele cu
rotile, nu juca fotbal, in timp ce colegii lui de clasa erau foarte indemanatici
la aceste sporturi. Din fericire, mama lui era intr-adevar o persoana inteligenta
si grijulie si a inteles repede argumentele mele. I-am recomandat sa inceteze
compasiunea si sa lase baiatul sa-si incerce puterile. In loc sa se schimbe la
fata cand acesta dorea sa mearga sa inoate cu colegii, i-am impus sa-si
stapaneasca nelinistea de dragul fiului ei, sa afiseze un zambet curajos si
vesel. Mama respectiva a facut tot ce i-am recomandat si copilul, incet, incet
a capatat incredere in fortele proprii
si nu a mai fost un timid, cu timpul.>

 

Incercand sa avem in vedere  cele patru recomandari, o sa beneficiem de o
imagine si o impresie mult mai buna in fata celorlalti si vom putea la randul
noastru  sa ne mandrim cu faptul ca nu
putem fi manipulati niciodata.

 

Daca vreodata vom suporta un santaj
emotional,  acela va fi cu propria
noastra stiinta, in orice caz si nu vom fi o victima inocenta ¡