Comentariu asupra efectelor violenței în mass-media

Mass-media reprezintă un proces permanent de gândire publică. Revoluția informațională a avut două efecte divergente. Unul este conservarea și intărirea valorilor, a credințelor și a normelor de comportament ale unor grupuri de oameni, iar pe de altă parte a inventat un nou plan al percepției: irealitatea, care chiar dacă pretinde că imită planul real, n-o face decât în liniile mari, grosiere. Senzația de real, de cunoaștere pe care ți-o poate da repropunerea realității de către mijloacele mass-media este atât de puternică, încât duce la diminuarea importanței realității. Nu degeaba s-a inventat termenul de cultură fast-food: o cultură care copiază în mare valorile tradiționale, dar o face când și când și o propune într-un mod comestibil și ușor de asimilat.

Mass-media nu ajută la dezvoltarea culturii în ceea ce are ea mai bun și mai profund prin cultivarea unei atitudini mentale serioase și analitice, a unei filozofii de viață atotcuprinzătoare, bine informate și coerente. În schimb, ea, induce o apropiere de artă simplistă, superconvențională și stereotipă și o privire asemănătoare asupra vieții sociale și a condiției umane.

Influența mass-media este omniprezentă și omnipotentă. Ne înconjoară, ne pătrunde fără măcar, de cele mai multe ori, să ne dăm seama de acest lucru. Astfel și-a arogat câteva roluri: supravegherea – informarea rapidă a societății de amenințările, schimbările și pericolele care planează asupra
bunăstării comunității; interpretarea – mass-media are libertatea de a interpreta evenimentele cotidiene din societate, evaluând și analizând efectele pe care le vor avea asupra comunității; transmiterea – media construiește un sistem unic de transmitere în care valorile din sistemul social sunt perpetuate și capătă continuitate și consistență, oferind unei culturi caracterul său unic.

Informațiile și impresiile pe care le primim prin intermediul media au o influență relativ mică când ne putem baza și pe experiența noastră directă. Pe de altă parte, în ceea ce privește aspectele în care majoritatea dintre noi au avut o experiență personală limitată sau inexistentă, cum ar fi crima și violența, media este virtual singura sursă vie de informații pentru construirea propriei noastre imagini asupra lumii. Crime, violuri, tâlhării, incesturi, bătăi…Cu câte dintre aceste lucruri ne întâlnim în viața de zi cu zi? Și mai ales câți dintre noi? Mă refer la implicarea noastră directă, ca participant sau spectator nemijlocit la astfel de evenimente. Atunci de ce se preocupă atât media să ne prezinte zilnic astfel de întâmplări? De ce media induce senzația de manifestare majoritară a lumii, în măsura în care astfel de gesturi reprezintă doar excese ale unor indivizi, minoritari în cadrul unei societăți obișnuite. De ce încearcă să ne obișnuiască cu violența? Imaginile pe care mass-media le proiectează, sunt aproape întotdeauna luate de bune, ca reprezentând realitatea. Odată acceptate, imaginile pe care ni le formăm în minte ne servesc drept ficțiuni care ne călăuzesc gândurile și acțiunile. Imaginile servesc ca teorii social-primitive, înfățișându-ne faptele, determinând care probleme sunt mai presante și decretând termenii în care gândim despre lumea noastră socială. Nu s-a putut încă stabili cu certitudine, cine influențează pe cine. Mass-media, prin prezentarea evenimentelor cu conținut violent, stimulează acea latură a personalității oamenilor care se vor manifesta similar în viața de zi cu zi, sau acele persoane care au porniri violente au o predilecție pentru a viziona, citi, informa despre aceste întâmplări, determinând audiențe sau vânzări record. Cu alte cuvinte, mass-media determinant de violență în societate, sau mass-media efect al violenței din societate?

Putem identifica acele aspecte ale prezentării violenței în mass-media care determină ca să pară justificat și acceptabil, comportamentul anormal: recompensarea sau nepedepsirea celor care comit acte violente; prezentarea violenței ca justificată de iminența unui pericol greu sau imposibil de înfruntat altfel; elemente cheie care leagă violența de pe ecran cu cea din realitate; situații dramatice care încurajează identificarea cu agresorul; lipsa efectelor: durere, remușcări; realismul unor scene de violențe care scapă elementelor de identificare ale ficțiunii; numărul crescut de victime; distrugerea prin violență a legăturilor dintre prieteni, rude,etc.

Unele dintre efectele prezentării violenței în mass-media sunt: agresivitatea – manifestată în viața obișnuită ca o agresivitate sporita; frica – teama de a nu deveni victimele unui astfel de act de violență; amplificarea sentimentelor de vulnerabilitate; dependență; anxietate; tendința de hiperprotejare –
achiziționarea armelor, câini de pază, sisteme de alarmă; nepăsare – oamenii devin insensibili la suferințele celorlalți; efectul circular – tendința de identificare cu personajele, de a le copia și de a căuta noi evenimente, emisiuni în care acestea își depășesc vechile performanțe prin acțiuni
violente.