de

Tipuri de psihoterapie

25/07/2013 în psihoterapie

Există sute de tipuri de psihoterapie. În 1980 erau inventariate peste 250, pentru ca în 1996 numărul acestora să ajungă la peste 450.

Conform legii 213 privind dreptul de liberă practică al psihologilor din România, îndeosebi articolului 22, modalităţile recunoscute de psihoterapie sunt cele stabilite de către World Council of Psychotherapy şi pot fi grupate în mai multe categorii. Fiecare categorie include mai multe şcoli acreditate de Comisia Profesională a Colegiului Psihologilor din România şi cuprinde următoarele tipuri de terapii:

  • Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex: psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală etc.);
  • Psihoterapii dinamic-psihanalitice (ex: psihoterapie psihanalitică, psihoterapie analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);
  • Psihoterapii ericksoniene (ex: psihoterapie ericksoniană, hipnoză ericksoniană etc.);
  • Psihoterapii scurte (ex: terapie scurtă focalizată pe soluţie, orientare pe competenţe şi resurse, abordări constructivist-colaborative şi narative etc);
  • Psihoterapii umanist-existenţiale (ex: gestalterapie, logoterapie, psihodramă, psihoterapie experienţială, analiză tranzacţională, psihoterapie transpersonală etc.).

Modalităţile de psihoterapie acreditate de Asociaţia Europeană de Psihoterapie sunt:
1) Analiză bioenergetică;
2) Biosinteză;
3) Terapie somatică;
4) Terapia legăturilor (sau a ataşamentului);
5) Analiză existenţială;
6) Gestalt-terapie;
7) Hipnopsihoterapie;
8) Psihoterapie integrativă;
9) Logoterapie;
10) Abordare multimodală;
11) Psihoterapie neuro-lingvistică;
12) Psihoterapie centrată pe persoană;
13) Psihoterapie pozitivă;
14) Psihanaliză;
15) Psihoterapie psihodinamică/psihanalitică;
16) Psihodramă;
17) Psihosinteză;
18) Analiză psiho-organică;
19) Terapie a realităţii (bazată pe teoria alegerii);
20) Terapie sistemică;
21) Analiză tranzacţională.

* Sursa: www.europsyche.org

Psihanaliza şi psihoterapia psihanalitică

Psihoterapia psihanalitică încurajează verbalizarea gândurilor pacientului în cadrul asociaţiilor libere, a fantasmelor, a interpretării viselor, cu scopul de a ajunge la cauzele conflictelor inconştiente care produc simptomele pacientului.

Psihanaliza a fost creată şi dezvoltată iniţial de Sigmund Freud, începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea.

Psihoterapia psihodinamică

Ca şi în psihanaliză, din care s-a inspirat iniţial, scopul psihoterapiilor psihodinamice este să dezvăluie conţinuturile inconştiente ale pacientului, să-şi înţeleagă mai bine propriile acţiuni şi de a-i uşura suferinţa psihică. Spre deosebire de psihanaliză însă, psihoterapiile psihodinamice sunt de obicei mai scurte şi mai puţin intensive.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o combinaţie a două terapii: terapia cognitivă, dezvoltată de Aaron Beck în anii ‘60, axată pe gândurile şi convingerile persoanei şi pe felul în care pot fi influenţate starea şi acţiunile sale, cu scopul de a-i schimba felul de a gândi într-unul mai adaptat; şi terapia comportamentală, inspirată şi întemeiată de I. P. Pavlov, J. B. Watson şi B. F. Skinner, care se axează pe acţiunile persoanei şi urmăreşte să-i schimbe modelele (patternurile) nesănătoase de comportament. Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe problemele prezente ale persoanei şi pe felul în care pacientul poate învăţa cum să identifice şi să schimbe gândurile deformate sau nefolositoare, credinţele neconforme cu realitatea, să se relaţioneze cu alţii în feluri pozitive.

Psihoterapia Gestalt

Terapia Gestalt (sau Gestalt-terapia) se sprijină pe patru concepte principale: metoda fenomenologică, dialogul existenţial, strategiile teoretice ale câmpului şi libertatea experienţială. Scopul este cel al conştientizării în diferite contexte ale vieţii, mutând accentul de la discutarea despre diferite situaţii mai mult sau mai puţin îndepărtate la acţiunea şi experienţa directă de viaţă (aici şi acum).

Psihoterapia existenţială

Inspirându-se din concepţii filosofice precum fenomenologia şi existenţialismul, psihoterapia existenţială are ca fundament credinţa că fiinţa umană este singură în lume, ceea ce conduce la sentimentul unei lipse de sens. Acesta poate fi depăşit doar prin crearea de valori şi sensuri proprii.

Psihoterapia umanistă

Inspirată de existenţialismul filosofic, psihoterapia umanistă apărut în anii ‘50 ca reacţie atât la comportamentalism, cât şi la psihanaliză, drept care este astăzi cunoscută ca o “a treia cale” în psihologie. Se interesează de cadrul de dezvoltare al individului şi de subiectivitatea acestuia, respingând determinismul. Acordă interes creşterii şi dezvoltării, mai degrabă decât patologiei, statuând o capacitate inerentă individului de a-şi realiza potenţialul – prin “tendinţa de self-actualizare”. Printre personalităţile acestor orientări se numără Carl Rogers, întemeietorul terapiei centrate pe persoană, Victor Frankl, întemeietorul terapiei prin logos, Abraham Maslow, Rollo May şi Irvin Yalom – personalităţi ale psihoterapiei existenţiale americane.

Psihoterapiile scurte

Psihoterapiile scurte cuprind, în această denumire generică, o gamă diversă de abordări psihoterapeutice, care au toate ca puncte comune faptul că se concentrează asupra unei probleme specifice şi folosesc intervenţia directă. Psihoterapiile scurte sunt mai puţin orientate către descoperirea problemei, a cauzelor şi a genezei acesteia, cât către formularea de soluţii şi identificarea factorilor care împiedică rezolvarea problemelor.

Psihoterapiile sistemice

Concep persoana în primul rând nu ca individ, cât ca individ în relaţii dinamice, având în vedere interacţiunile şi modelele de grup.

Psihoterapia pozitivă

Psihoterapia pozitivă a fost creată de neurologul, psihiatrul şi psihoterapeutul Nossrat Peseschkian, de inspiraţie umanistă şi psihodinamică. Are la bază o imagine pozitivă a omului şi o abordare orientată spre resurse şi centrată pe conflicte.

Psihoterapia transpersonală

Consideră pacientul în cadrul unei înţelegeri spirituale a conştiinţei.

Psihoterapia corporală (sau psihologia somatică)

Consideră că problemele psihice sunt strâns legate de problemele corpului, cum ar fi sexualitatea, musculatura, respiraţia, fiziologia etc. Printre metodele acestei psihoterapii se numără exerciţiile corporale şi masajul, dar şi comunicarea verbală.

Terapia expresivă

Terapia expresivă consideră că metoda cea mai eficientă de tratament este de a se exprima artistic, creativ şi imaginativ şi de a-şi integra şi elabora aspectele revelate în acest proces. Terapia expresivă se poate manifesta ca terapie prin dans, drama terapie, art-terapie, terapie prin muzică, terapie prin scris ş. a., în funcţie de arta la care se apelează.

Afla cum gasesti un psihoterapeut bun Bucuresti

Psihoterapia integrativă

Psihoterapia integrativă, aşa cum o arată şi numele, combină mai multe metode şi tehnici psihoterapeutice distincte, în încercarea de a rezolva diferite probleme şi situaţii prin diferite psihoterapii.

Hipnoterapia

Hipnoterapia se bazează pe hipnoză şi are ca scop modificarea comportamentului pacientului, a emoţiilor şi atitudinilor sale, precum şi acţiunea asupra afecţiunilor legate de stres, gestionarea durerii, dezvoltare personală, obiceiuri dăunătoare, anxietate ş. a.

Orice sugestii, completări şi observaţii cu privire la această listă a psihoterapiilor sunt binevenite.

 

Pentru a găsi un specialist psi căutaţi aici

1 răspuns la Tipuri de psihoterapie

  1. Gabriel Pascu soune despre 15/10/2013

    Psihoterapia in-dividuala sau adleriana unde se incadreaza?

Lasă un răspuns

Trebuie să fiţi conectat(ă) pentru a publica un comentariu.

Sari la bara de unelte